DOMNUL GOE AL ZILELOR NOASTRE

Acum cateva zile, inainte ca septembrie cel bland sa debuteze rece si cu ploi dusmanoase, m-am oprit pentru vreun ceas in parculetul din preajma casei sa respir boarea racoroasa care facea sa tremure frunzisul verde- aramiu al copacilor ce pareau a simti fiorul toamnei ce va sa vie. Am cerut voie unei doamne sa ma asez langa ea.Vadit nemultumita a strans bccelutele si numeroasele jucarii ale nepotelului ei, bombanind ca “mai sunt si alte banci !”.Erau, ce-i drept, numai ca pensionarii- parca s-ar fi strans pentru a se bucura de noile masuri de protectie promise de  micutul si volubilului premier- le ocupasera pe toate.

Zburdalnicul baietel, dupa ce s-a saturat sa bata mngea de unul singur, si-a invitat bunica  sa-l ajute sa execute lovituri de penalti. Si astfel am ramas singur-singurel…Dar numai pentru cateva clipe, fiindca aleea din fata mea s-a umplut repede de un un grup de copii mai maricei, veseli si zgomotosi. Nu puteam decat sa ma bucur, imi plac prichindeii care insufletesc parcurile si terenurile de joaca, supravegheati de mame tinere sau bunici care aduna jucariile de tot felul pe care le abandoneaza copiii mai peste tot, uitand de ele in febra jocului.

Mi-a atras atentia un baietel cu un fel de tele-comanda in manute si care fugea dupa un autoturism- jucarie electronica gonita de micutul si priceputul “sofer”. Dupa el veneau si altii, ghidand alte masinute de acest fel, am bagat de seama ca era un fel de intrecere care le facea multa placere. Nimic condamnabil, imi place sa cred ca nu sunt un batran acru, gata sa judece astfel de jocuri nevinovate. Noi, in anii copilariei, goneam dupa un cerc pe care il “bateam” cu un bat, sau ne zdreleam degetele incercand sa prindem turca- un betisor de lemn batut de un partener cu un soi de lopatica de la o oarecare distanta. Era un fel de baseball , jocul care strange azi, pe uriasele stadioane americane, zeci de mii de fani care zbiara si isi dau cu mainile in cap, intocmai europenilor inebuniti de meciurile din champions league.

Sunt copii si copii. Copii cu parinti instariti -care le cumpara odraslelor jucarii electronice si caiete de scoala cu file parfumate si coperti cu personaje indragite din desenele animate- dar si copii cu parinti care isi rup de la gura si chibzuiesc cu grija fiecare leut, in preajma noului an scolar. Dar mai sunt si copii ai strazii, fugiti de acasa de mizerie sau pusi de parinti betivi sau drogati sa cerseasca . Aici,  sau in alte mari orase ale continentului, am devenit doar europeni cu acte in regula, nu-i asa?

Dar eu ma gandesc la alti copii, de regula copii de bani gata. Ma refer la domnul Goe al zilelor noastre, alintat si ferit de orice efort. El nu mai poarta costum de “marinel”ca in vremea stramosului Caragiale, ci blugi si bluzite cu inscriptii strainesti. In loc de “tignal”din care sa fluiere in nestire si tobita in care sa bata scotandu-i din minti pe musafiri, poarta de gat un celular si are un laptop- daca nu chiar un computer performant cu jocuri “nevinovate” in care se trage cu arme sofisticate, sunt aruncate in aer masini si case , jocuri manuite dibaci de degetutele exersate ale domnului Goe.

Acest dragalas domn Goe al zilelor noastre poate conduce maine bolizi de 300.000 de euro, intrecandu-se noaptea, pe bulevardele Capitalei, cu alti domni Goe si sfarsind zdrobit intr-un pom, daca nu a trecut mai intai in goana, peste oameni care se credeau ocrotiti de “zebra”. Sau isi poate pune casca de plastic care il face sa semene cu un cosmonaut si, incalecat pe un motor putenic, sa fie cules de un echipaj SMURD intr-un sac, dupa ce a  lasat in urma pe asfalt, o balta de sange, daca nu si o alta fiinta omeneasca iesita in calea lui, acum acoperita cu o panza -giulgiu.

Domnul Goe al zilelor noastre poate deveni nu neaparat un drogat sau haeker urmarit de Interpol. Nu, el poate lua si infatisarea unor tineri inzestrati, convinsi ca totul li se cuvine si ca parintii exista pentru a-i sprijini sa-si ia rapid si masina, si un apartament, si plecari in vacante exotice.

Credeti ca exagerez? Cunosc o familie dintr-o localitate aflata in preajma Capitalei, cu doi copii, doua fete absolut reusite. Amandoua au fost recrutate- inca din anii facultatii- de catre o banca unde suma pe care poti sa o depui este cel putin o cifra cu patru zerouri. Capabile, au devenit rapid managerele unor filiale in aceasta banca. Una dintre ele s-a casatorit, a fost ajutata de parinti- fermieri harnici, cu un grajd plini de vaci- sa-si cumpere o masina si , mai apoi, un apartament. Cea de a doua, a imprumutat bani si si-a luat si ea un apartament. Fireste, si pe ea au ajutat-o parintii. Ba au si girat -cu o parte din pamant- pentru imprumutul facut.

Si iata ca fata mai mare s-a suparat. Pe parinti si pe sora ei.Aproape ca surorile nu mai vorbesc intre ele.  Vizitele la parinti s-au rarit, pana au devenit doar o amintre. Tatal- sa-i zicem Gheorghe- om inca in putere, lucreaza intr-unul din putinele institute de cercetari care n-au fost privatizate si nici n-au dat faliment. Cand vine acasa, se urca pe tractor si pleaca pe camp. Mama- sa-i spunem Ghergina- o femeie micuta, cu ochii verzi, iute la treaba, mare iubitoare ale celor sapte vacute de care are grija- ea le tesala, ea le mulge, ea pregateste branza pe care amandoi o duc duminica la clientii lor din oras, impreuna cu sticlele de lapte, clienti “mosteniti” de pe vremea cand Gherghina lucra si ea la calculatoare, alaturi de viitorul ei sot, in vremea cand Institutul se bucura de faima .

Intr-o duminica dimineata, dupa ce Gherghina a incarcat in masina sacosele cu lapte si galetile cu branza, fiecare pe caprarii, Gheorghe se uita in ochii verzi ai sotiei sale, ii vede fata arsa de soare si mainile muncite si o intreaba:”Ce-o fi cu fetele noastre, de ce s-au racit asa de noi?” Ce sa-i raspunda? Pe limba ei ascutita stateau multe. Sa-i aminteasca de vorbele lui cand fetele erau mici si ea le certa ca nu strangeau dupa ele? Sau, cand au mai crescut, nici ca se apropiau de grajd? “Lasa-le in pace, v-a suparat cu ceva mama? ” “Vai, taticule, se smiorcaiau ele, ne cearta si ne pune la treaba”. Amar se mai necajea Gheorghe atunci. “Fetele tatei, voi nu trebuie sa  faceti nimic, voi invatati, de treaba ne vedem noi !”

“Ce sa intamplat cu fetele noasre, Gherghina?” Se uita la fruntea incretita de griji, la mainile lui batucite. Si tace. Masina porneste , nu se aude decat zumzetul motorului, apoi se opreste. Gherghina coboara, isi ia sacosile, galetile cu tainul ei si porneste incet spre autobuzul care urmeaza sa o duca in “cartierul cu clientii ei.” Gheorghe are alt drum. in alt colt al marelui oras. Vara, toamna, iarna, primavara. Pe canicula, pe ploaie, pe viscol, pe zloata, pe orice vreme, in fiecare duminica. Sau sambata, daca e ajun de Paste , Craciun sau Anul Nou. Vacutele nu cunosc vacanta. Nici ea, nici Gheorghe.

“Ce s-a intamplat cu fetele noastre, Gherghina?”

E ceva de adaugat?

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban

7 Răspunsuri la “DOMNUL GOE AL ZILELOR NOASTRE” r r

  1. Elena spune:

    Copilăria pe care ne-o amintim noi,rămasă în urmă de o perioadă de timp care se măsoară in zeci de ani nu are nici oasemănare cu ceeace se petrece în zilele noastre.Cred că trebuie să judecăm educatia dată copiilor si implicit roadele ei traduse în comortamentul acestora,putin cu alte unităti de măsură.În vremea copilăriei,majoritatea dintre noi nu am avut o viată usoară,vremurile,în prima jumătate a secolului trecut fiind,ca să folosesc un cuvânt blând,tulburi si ca urmare copilăriile frumoase si lipsite de griji,aproape exceptii.Copiii de atunci sunt părintii si,mai ales bunicii acestei generatii de copii,si neuitând privatiunile la care au fost ei însisi supusi,fac eforturi pentru pentru a le asigura acestora o pornire cu sanse mai mari în viată.Dar,destul de des se face rabat dela a le imprima niste conceptii de viată care să-i plaseze în rândurile copiilor bine educati,cărora nu li se cuvine chiar totul dela viată,fără efort,si ei devin asa cum spuneti dvs.domnule Holban,niste răzgâiati,adevărati,,domni Goe,,moderni si este greu de întrevăzut drumul pe care îl vor urma în viată.Poate peste vreo două generatii,când va fi dată uitării duritatea perioadei pe care am trăit-o noi,când lumea se va fi obisnuit deja cu un nivel de trai mai bun generalizat si vor dispărea temerile datorate instabilitătii si culorii viitorului,poate atunci nu va mai face nimeni din propriul său copil un,,domn Goe,,.Gânduri bune pentru cei ce se întâlnesc în această pagină! Elena.

  2. Nicolae Holban spune:

    STIMATA ELENA, CA DE OBICEI UN COMENTARIU CARE VINE SA COMPLETEZE IN MOD FERICIT INSEMNARILE DE MAI SUS.

    VA MULTUMESC, OBSERVATIE DVS. NU SUN FORMALE COMENTARII DE COMPLEZENTA. NU SUNT INSA DE ACORD CU PESIMISMUL DVS., NU CRED CA TREBUIE SA ASTEPTAM DOUA GENERATII PANA CE LUCRURILE SE VOR SCHIMBA.

    DOMNII GOE DE AZI NU SUNT DOAR O UMARE A UNUI RASFAT EXAGERAT, UNII DINTRE PARINTII ACESTORA NICI NU SI-AR PUTEA PERMITE UN ASEMENEA “LUX”. CRED CA E VORBA DE EDUCATIE, DAR SI DE O INTELEGERE CU TOTUL ABSURDA A LIBERTATILOR PE CARE LE PRESUPUNE O SOCIETATE DEMOCRATICA.

    CU SIMPATIE, Nicolae Holban

  3. Rivka 65 spune:

    Draga Nae,
    Ai ales un subiect dureros si complicat ,care a trecut prin pagini nenumarate scrise in diferite perioade de mai mult sau mai putin renumiti scriitori.
    Descrii cu deosebit farmec o mica intamplare din parc si o treci pe nesimtite la un subiect colosal pe plan general si particular.Dupa ce am terminat de citit am ramas la gand si am simtit o intepatura nervoasa.
    Oare nu sunt eu Gherghina?sau Sofi era ,sau Dora,dar poate fi fiecare din noi , in special acum cand suntem inundati de tot felul de noutati in toate domeniile, asaltati de publicitate pentru a cumpara ,cumpara ,si aceasta publicitate se adreseaza direct copiilor , si noua noastra societate bazata pe comert globalizat si internet care ne pune sub nas tot ce vrem sau nu vrem ,cu toti am devenit cele doua persoane la care te-ai referit.
    Oare in trecut , eram mai buni?
    Nu am plans dupa ce am citit si vazut- Regele Lear, sau personajul lui Guriot……..si multe ,multe………
    Draga Nae ,cum spui tu ,” la varsta noastra” , vedem ca cel mai important in viata esti tu insuti , si trebuie sa te acomodezi tot timpul la noi situatii.
    Asa a fost si va fi probabil .
    Suntem cu totii inaintea unui an nou.Sa avem parte de : sanatate ,internet fara probleme ,si ,concedii frumoase ,si de o prietenie de lunga durata.
    Cu drag,
    R…..

  4. Nicolae Holban spune:

    IMI PARE RAU, DRAGA R…CA TI-AM PRODUS MOMENTE NEPLACUTE. ORICUM, POTI FI LINISTITA, CINE N-ARE COPII POATE AVEA TOTUSI NEPOTI DIN PARTEA FRATILOR SAU SURORILOR….CREZI CA ACESTIA NU SE POT PURTA CA “DOMNUL GOE AL ZILELOR NOASTRE ?”

    E O ASA ZISA DEZBATERE IN MAS- MEDIA NOASTRA DESPRE CEARTA DINTRE FRATII DOLANESCU PE MARGINEA MOSTENIRII LASATE DE CELEBRUL CANTARET DE MUZICA POPULARA. TI-E SILA SA VEZI SI SA ASCULTI .

    IN URMA CU DOUA-TREI SAPTAMANI UN BAIAT DE VREO 13 ANI SI-A UCIS MAMA CU LOVITURI DE CIOCAN IN CAP ! ACUM 2-3 ZILE, UN COPIL DE 6 ANI SI-A INJUNGHIAT FRATELE CARE AVEA 8 ANI- DUPA O CEARTA LEGATA DE NISTE NUCI…A INNEBUNIT LUMEA SAU TOTI ACESTI COPII SUNT ZDRUNCINATI DE CEEA CE VAD LA TV ORI PE INTERNET?

    NU POT CREDE CA IN JURUL NOSTRU CRESC ASMENEA MICI MONSTRI, AICI NU MAI E VORBA DE DOMNI GOE , CI DE O SOCIETATE PROFUND VICIATA.

    SA NE TINEM DE PRIETENI, ZIC SI EU, PARAFRAZANDU-L PE UN NEFERICIT PRESEDINTE AL REPUBLICII “SURORI”MOLDOVA, PRIN ANII `90.

    CE VA FI SA FIE, VA FI, LUMEA NU A FOST CREATA INTR-O ZI, DAR NICI NU VA PIERI INTR-O SINGURA ZI !

    CU DRAG, Nicolae Holban

  5. Elena spune:

    Lumea nu va pieri într-o singură zi,dar,fiecare dintre noi,da,si probabil atunci pentru noi va fi ca si cum ar fi pierit lumea în acea zi… E.

  6. POVESTE DE CRACIUN « Nicolae si Viorica Holban spune:

    [...] DOMNUL GOE AL ZILELOR NOASTRE [...]

  7. Anonim spune:

    [...] POVESTE DE CRACIUN … on DOMNUL GOE AL ZILELOR NOA… [...]

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: