OMUL CU BASTONUL

Atunci cand la urcarea intr-un autobuz un tanar m-a apostrofat cu un „amical”: „Mai repede tataie!”,m-am intors indignat si m-am uitat urat la el.Asta se intampla acum aproape douazeci de ani,la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut.Al doilea soc l-am avut intr-un vagon de metrou cand-uitandu-ma cu placere si -credeam eu,discret-la o tanara dragalasa,aceasta s-a ridicat repede de pe scaun si mi-a oferit locul.

Acum,asemenea gesturi de politete nu ma mai socheaza,sunt unii oameni care se comporta la fel,intuindu-mi varsta si suferintele provocate de „dulcea”povara a anilor…Si ziua cand o distinsa doamna conf.dr.mi-a recomandat sa-mi iau un baston care sa-mi ajute mersul sovaielnic,va ramane desigur in amintirea mea ca si prima mea zi de scoala.

Ajuns acasa,am luat dintr-un colt al cuierului un baston batran al tatei-pe care prevazatoarea mea sotie,o olteanca strangatoare l-a pastrat „ca amintire”dupa ce parintii ,unul dupa altul,s-au topit in lumea umbrelor.Un baston din bambus-aveau sa-mi zica,usor invidiosi,cativa colegi pensionari intalniti in scurtele plimbari cu scop curativ pe care le fac in jurul casei. Si iata cum,dupa ani si ani,tatal meu-care m-a invatat desigur sa fac primii pasi,ma ajuta acum sa-i fac si pe cei din urma…de la acei primi pasi sa fi trecut vreo 77 de ani.Sper ca -ajutat de mladiosul meu baston de bambus,ultma relicva a familiei,sa mai treaca vreo 15-20…e mult?Mie nu mi se pare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: