GOOGLE,MON AMOUR…

Ieri spre seara, in timp ce cautam pe laptop vreun posibil mesaj, mi-a telefonat Tica, fostul meu sef de la redactia de actualitati de pe vremea cand TVR se chema Radioteleviziunea Romana, si eu eram o tanara speranta recuperata de Silviu Brucan de la uzina de autobuze unde lucrasem patru ani ca lacatus montor, trimis la „munca de jos” – cum se spunea pe atunci – trimis in penitenta de ziarul unde lucram ca reporter, ziar al sindicatelor care se numea chiar asa: „MUNCA”. Acolo, ca in toata presa, in articole si reportaje se ridicau in slavi marile realizari ale regimului in care muncitorimea era clasa conducatoare! Atunci de ce expedierea ta intr-o fabrica era socotita „munca de jos”? Dar asta e o alta poveste, despre care vom vorbi poate altadata.

Asadar m-a cautat Tica si sotia mi-a adus dectul, stia ca nu-mi place sa ma ridic de la laptop. Timbrul vocii acestuia este deosebit, respira calm si un fel de voiosie molipsitoare de parca toate merg cum nu se poate mai bine si viata e lipsita de orice neajuns. Imi aduc aminte de o zi cand – revoltat de faptul ca masina care urma sa ne duca undeva – mi se pare la Galati unde se ridica primul furnal de la Combinatul Siderurgic – nu venise sa imbarce micuta noastra echipa: operator de imagine, sunetist, electrician, desi era aproape 10 si noi urma sa plecam la 8, m-am dus revoltat la Tica si am declarat ca asa nu mai poate merge treaba, sa fie luate masuri pentru intarirea disciplinei… S-a uitat la mine vadit amuzat. „Tu vrei sa pleci astazi, sau vrei o reglementare pentru totdeauna?” A pus mana pe telefon, a vorbit cu cineva la garaj, a glumit, a ras…”. „Du-te in curte, va veni masina, niciodata n-ai sa poti face ordine aici, toti sunt poeti, chiar si soferii”. Si a sosit intr-adevar in mare viteza, pufaind si lasand in urma un nor de fum, un IMS plin de noroi,”Daca n-ati avut rabdare, am venit azi noapte dintr-o cursa la tara… ce ziceti, nu pot sa ma reped s-o spal?”

Despre ce puteau discuta la telefon doi amici aflati in floarea varstei? (A varstei a patra desigur, avand impreuna in jur de 160 de ani.) Despre sanatate? Nu, de ce sa rascolim starea noastra de bine din acele momente? Am luat peste picior pe comentatorii de radio si televiziune care se napustisera ca niste ulii flamanzi peste experimentul care avea loc la Geneva, unii dintre ei exprimandu-si spaima pentru apocalipsa ce ne asteapta, tabarand pe bietii fizicieni, oameni onorabili, profesori universitari reputati, somati ca in cateva minute sa explice ce se intampla „ca sa intelegem si noi, oamenii de rand, despre ce e vorba”. Zadarnic incercau sarmanii oameni sa arate ca si pana acum, prin activitatea desfasurata acolo, s-au facut descoperiri importante in domenii dintre cele mai diverse, de la medicina pana la cibernetica…. Cum sa scape asa usor din gurile ahtiate de senzational?
Si mi-am adus aminte ca unii dintre acestia, baieti tineri si scoliti de altfel, au luat obiceiuri din vremea de acum doua decenii si slavesc „pe conducatorii iubiti”, iar pe aceia care nu sunt la putere, se grabesc sa-i condamne mai inainte ca dosarele lor sa fi ajuns in mana judecatorilor. Nu mai departe de cateva zile in urma, cand se sarbatorea la Constanta Ziua Marinei, in ora destinata ostirii la postul public de radio, un comentator luat de valurile entuziasmului ne anunta triumfator ca printre personalitatile prezente se afla – cine credeti?- „primul marinar al tarii” (!) L-am intrebat pe Tica – pe care il stiu cat de hatru poate sa fie – daca viitorul presedinte al Romaniei ar deveni un politician care in anii tineretii a fost, sa zicem, frizer. Ce s-ar intampla? Cum ar suna asta: primul frizer al tarii! Sau stilist, am bagat de seama ca, mai nou, acesti Figaro ai epocii noastre se numesc…stilisti. I-am mai amintit lui Tica de corul bisericesc de la praznicul din Roma, cand a onorat-o pe sotia presedintelui aflata si dumneaei acolo – femeie modesta, dealtminteri, care are ca hobby doar echitatia–cantandu-i „multi ani traiasca” deoarece peste cateva zile avea sa fie sfanta Maria mica, si s-a nimerit ca pe doamna s-o cheme Maria…
Ne-a trecut un fior pe amandoi, amintindu-ne de zilele „epocii de aur” atunci cand radioul, televiziunea, toata presa sarbatoreau zilele de nastere ale celor aflati in fruntea bucatelor. Noi sa fim sanatosi, toate trec cand vine vremea lor. Asa suna un cantec… Si atunci m-am dat mare. Cum zicea Eminescu, nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei”. Stai putin, zice Tica, astea-s versurile lui Cosbuc… ba nu, ale lui Vlahuta…:”Ce spui, de unde Vlahuta filozof?” „Uita-te prin cartile tale, suna eminescian, dar Vlahuta le-a scris”.
Si atunci am descoperit roata, doar ma aflam in fata laptopului, jucandu-ma cu mouse-ul. De ce sa nu caut pe… google? Deschid browser-ul, tastez intrebarea: care poet roman a scris versurile… dau enter… nu cred ca armata de fizicieni de la Geneva a trait o senzatie de triumf mai mare, atunci cand protonii s-au napustit in tunelul lung de 27 kilometri in cautarea adevarului suprem asupra nasterii universului! Pe pagina mi-a aparut raspunsul, eram trimis in zeci de site-uri, de catre critici de frunte din tara noastra, cu fragmente din Vlahuta in care citau versurile cautate!
Sa ma inchin in fata memoriei lui Vlahuta si sa-i cer iertare? Sa-mi exprim admiratia fata de tinerea de minte a amicului meu, Tica? Am ales alta varianta: ca un adolescent care descopera farmecul si miracolul primei iubiri, eu, care am descifrat in anii senectutii frumusetea computerului, imi declar deschis dragostea pentru lumea virtuala. O lume fara scandaluri, o lume a cunoasterii, o universitate pentru oameni de toate varstele, fara discriminari de orice fel. Si o mentiune cu totul speciala pentru munca acelor minti care au nascocit si au creat o minune care se cheama in toate limbile, de la un capat la altul al planetei in care ne-am nascut si vom pieri – cand ne va veni vremea – „sistemul” google.
GOOGLE, MON AMOUR !

NICOLAE HOLBAN

6 Răspunsuri to “GOOGLE,MON AMOUR…”

  1. Dan Grosu Says:

    Ai devenit un adevarat internaut! Daca ar face si Basescu la fel ca tine oare cum l-am numi? „Primul internaut al tarii”?

  2. holban08 Says:

    Inca odata iti multumesc!Dupa data la care ai scris raspunsul,inteleg ca l-ai citit azi,dar nu sunt sigur ca la ora aceea au fost facute corecturile……Iti apreciez umorul, poanta cu primul internaut al tarii e delicioasa..In speranta ca vei mai rasfoi blogul meu(iti recomand articolele intitulate: Omul cu bastonul si Omul invizibil)

    NICOLAE HOLBAN

    !

  3. rivkahl Says:

    draga, mi-a luat un timp enorm sa intru sa-ti raspund
    nu tineam mintr in ce gen m-am inscris,caci am o multime de parole
    in sfarsit’imi pare bine ca te-ai prins de google,trimite la ei o sa le parea bine ca esti si tu in lista lor
    parerea mea e ca google o sa conduca lumea, ei au miliarde de adrese si coduri,si cunosc si pe twroristi care intrebuinteaza google
    draga , dece nu-l cauti pe tuca ,acum poti sa nu iesi din casa si sa scri articole.

  4. holban08 Says:

    Stimata Rivkahl,vad ca-ti folosesti numele de cod,iti pastrez intimitatea si nu-ti voi spune altfel….Iti multumesc pentru cuvintele de incurajare,dar cred ca nu ma pot inhama sa scriu pentru un ziar…MI-a sugerat acest lucru si o prietena la care tin mult,o profesionista in ale gazetariei si televiziunii….Ma voi mai gandi,un generic pentru o eventuala revenire in lumea presei ar putea fi:”Tara vazuta de un publicist octogenar”.Ce parere aveti,prieteni cunoscuti si necunoscuti care aveti bunavointa sa cititi insemnarile de pe blogul meu?

  5. Dan Grosu Says:

    Multe ziare includ blog-uri! In fapt, cam toate ziarele importante contin blog-urile editorialistilor. Astfel ca nici nu ar trebui sa faci altceva decat ceea ce faci deja. Pe site-ul ziarului ar aparea un link la blog-ul tau si ai avea mult mai multi cititori.
    Cat despre „google conduce lumea” … lururile nu sunt chiar asa de simple. De fiecare data cand cineva utilizeaza Google (ori alt serviciu similar, caci sunt foarte multe) transmite informatii despre sine. Tehnicile de colectare si prelucrare a acestor informatii sunt foarte avansate. De aceea, mesajele publicitare care apar pe calculatorul tau atunci cand utilizezi Google sunt diferite de cele care apar pe calculatorul meu. De aici si uriasul succes financiar al Google.

  6. holban08 Says:

    Draga prietene-te pot numi asa de vreme ce ai raspuns atat de prompt rugamintii mele adresate tuturor eventualilor cititori ai blogului de a-si spune parerea despre eventala mea colaborare la un ziar-iti multumesc pentru sfaturile tale incurajatoare.Si practice,in acelasi timp.Se vede ca esti un profesionist in ale internetului .Ce poate face un ucenic?
    Sa se mai gandesca,eventual sa trimita un e-mail unui director de ziar-ar fi vorba de Marius Tuca de la „Jurnalul National”-cum a sugerat un alt comentator al acestui articol-si sa astepte raspunsul.Raspuns care spera sa vina cat mai repede.Pentru un octogenar…timpul nu mai are rabdare!Indraznesc sa te rog sa citesti comentariul pe care l-am scris acum o ora intitulat”Te uita frunzele cum cad…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: