„TE UITA TOAMNA, FRUNZELE CUM CAD”…

Toamna a venit si anul acesta, e in firea naturii ca anotimpurile sa se schimbe indiferent de vivacitatea unor poliiticieni expirati – sau care vor expira peste un an sau douazeci, fie ca sunt tineri sau oameni mai batrani, nu varsta este aceea care da valoare unor oameni care simt chemarea sa conduca o comuna, un mare oras sau chiar o tara. Inceputul lui septembrie a fost bland, bravii nostri hotelieri de pe litoral isi frecau mainile bucurosi, nu va ganditi ca aveau in vedere cine stie ce proiecte de modernizari – Doamne fereste! – ci doar faptul ca vor profita de zilele calde, insorite, si ii vor bate la incasari pe vecinii lor bulgari, mai inainte fratii nostri in saracie in epoca Tratatului de la Varsovia, acum concurenti de temut cand am devenit impreuna europeni, supravegheati cu blandetea cunoscuta de cei de la Bruxelles.

Si apoi s-au napustit asupra noastra ploile, vijeliile, strazile Bucurestiului – si nu numai – au devenit canale venetiene, ma rog, tot tacamul cunoscut de ani si ani de zile. Oricum, am fost scutiti de uraganele care matura regiuni intregi dintr-un mare stat care este partenerul nostru strategic de nadejde, si speram ca nu ne va lasa la greu.

Dar, simpla coincidenta desigur, odata cu venirea toamnei, pe ecranele pline de vesti bune ale televizoarelor – cine cu cine s-a mai certat, cine a mai fost invitat la „impartialul” DNA, cine mai doreste sa devina premier, cine pe cine a mai violat (fara discriminare, indiferent de sex, varsta sau convingeri politice) apar tot mai des stiri despre oameni care ne-au parasit sau sunt in mare suferinta, pe paturile de spital din tara sau de prin alte mari orase de peste tot, suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene, ne putem naste, iubi sau pleca pentru totdeauna fara viza, chiar si fara pasaport, cu simpla carte de identitate.

Nu stiu cum se face, si in marele cutremur din 1977 au plecat dintre noi multi oameni de cultura, scriitori, artisti, cantareti, regizori cunoscuti pe care nu i-am putut uita nici azi. Si ma gandesc ca toamna poate veni oricand, fara a tine seama de calendar. Dar si ea are frumusetile ei, zile cenusii dar si zile aurii, zile cand se strang roadele pamantului si truditorii cu bratele si cu mintea isi numara realizarile…

Si totusi e toamna. Toamna isi cere jertfele ei. Imi vin in minte niste versuri, nu mi-e rusine sa spun ca nu-mi amintesc cui apartin, unui mare poet sau fac parte doar din textul unui cantec: „Te uita toamna, frunzele cum cad…” Mai incerc totusi o mangaiere. In primavara, cand tinerele lastare vor inmuguri, stiu bine ca-si vor trage seva si din frunzele ruginii, acoperite cu grija de mama Natura, cu mantia alba a zapezii purificatoare.

Te uita toamna, frunzele cum cad…
NICOLAE HOLBAN

4 Răspunsuri to “„TE UITA TOAMNA, FRUNZELE CUM CAD”…”

  1. rivkahl Says:

    draga,desi obosita moarta,am intrat sa te citesc, si parca mi-au revenit anumite amintiri.probabil ca politica te afecteaza,caci faci analog cu ei,si pe alta parte ca si alta data te atingi de libertatea omului,care a cerut multe sacrificii ca sa le ai,dar trebuie cu moderatie, si pe vremea „aia”au fost totusi anumite domenii care ne lipsesc azi si nu din cauza varstei ,sa speram ca libertatea de care vorbesti tu sa nu fie afectata de interese anumite.noapte buna,si amintesteti ce am scris randul trecut

  2. holban08 Says:

    Un raspuns oarecum confuz,nu fac apologia vremurilor „alea”ci,dimpotriva,deplang pe mai tinerii confrati care au luat obiceiurile vechi si fac sa renasca poate cel mai trist episod:cultul personalitatii.Regret ca nu ati sesizat ironia din mesajul meu ,si speranta ,chiar certitudinea ca cei care vor urma dupa disparitia noastra isi vor trage seva din ceea ce am avut mai bun.Eu socotesc ca nu doar continuitatea e esentiala pentru vigoarea unei natiuni…succesiunea generatiilor o concep ca o spirala a progresului.

    Am reflectat la ceea ce mi-ati propus-dv.si alti prieteni care s-au aplecat asupra insemnarilor din blogul meu,pentru a face publice intr-o gazeta aceste modeste comentarii,nu depinde numai de mine.

    Cu respect,multumindu-va pentru bunavointa de a urmari cu regularitate insemnarile de pe blogul meu,al dv,
    Nicolae Holban

  3. rivkahl Says:

    dle holban
    nu ati sezizat ca m-am referit ca sunteti prea prins de timpurile de azi.eu m-am referit ca in trecut am avut si anumite momente care ar trebui pastrate’si in special prietenia intre oameni,care fiind timpuri grele se dezvolta mai mult.desi calculatoarele au adus alt gen de prietenii,nu uitati ca lipsesc din ele caldura trupului care se afla alaturat de cel sufletesc’avand ca exemplu pe noi
    cu multa stima draga

  4. holban08 Says:

    Stimata Rivkahl,
    scuze,probabil ca n-am inteles corect esenta primului dv.comentariu.Sunt cu totul de acord cu cele ce afirmati,eu doresc prin insemnarile mele in acest blog sa pastram tot ceea ce am avut bun in trecutul apropiat sau mai indepartat ,fie ca e vorba de realizari materiale,fie ca e vorba de realizari spirituale ,din domeniul artei sau culturii in general.Fireste,omenia,prietenia,intelegerea fata de aproapele tau,respectul pentru opiniile lui,trebuie sa stea in prim plan.Dar asta nu inseamna sa nu apreciez vremurile de azi,sa aplaud tot ceea ce este bun si frumos…chiar daca sunt multe aspecte care ma dezgusta.
    Incerc sa fiu un critic obiectiv si lucid.Cu deosebita stima

    Nicolae Holban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: