800 DE ANI IN JURUL UNEI MESE ROTUNDE (1)

Amicul meu, doctorul, pentru ziua cand urma sa aniverseze 48 de ani de la casatoria sa cu Anisoara, a facut un gest deosebit: a invitat la restaurantul „Bucuresti” pe cativa prieteni mai apropiati  pentru a sarbatori acest eveniment. Nu stiu cum s-au pregatit ceilalti viitori convivi, in ceea ce ma priveste, ca unul care nu am mai iesit binisor prin targ, cu vreo doua ore inainte, sub privirile critice ale sotiei mele, olteanca neiertatoare cand are de spus ceva, am inceput sa scot hainele de „protocol” din dulap pe care nu le mai imbracasem de multisor. Prevazator, mi-am tras pe mine intai pantalonii. Cum era de asteptat, panticelul meu care – cu trecerea anilor,  a mai prins ceva in greutate – i-a refuzat categoric. In cele din urma am renuntat la hainele de dinaintea revolutiei victorioase din decembrie 1989, si am incaput in niste straie pe care prevazatoarea mea sotie, cu toate maraielile mele, le-a cumparat intr-unul din hipermarketurile care au impanzit zona in care locuim. Eram gata, pana si palaria si bastonul mi le-am pregatit la indemana. Mai urma un „mic” amanunt: doamna mea, care imi era sotie de peste o jumatate de veac si urma, cu voia Domnului, sa aniversam peste doi ani, precum regina Eliabeta si printul ei consort, nunta de diamant sa-si caute si dumneaei toaleta potrivita.

Prevazator, banuind ce furtuna avea sa se dezlantuie, m-am refugiat in cealalta incapere si mi-am facut de lucru la televizor, rugandu-ma la zeii protectori ai caminului conjugal sa vegheze la linistea noastra. Si iata, am primit unda verde sa comand un taxi. Zadarnic va asteptati sa incep a carcoti, azi va voi relata cum am descoperit o fata a Bucurestiului pe care n-o banuiam, daca era sa iau drept bune toate mizeriile care se relateaza in buletinele de stiri ale multor televiziuni si prin felurite gazete, despre violuri si crime, despre bataliii intre clanuri mafiote, despre focuri de arma trase in plina zi… si cate si mai cate.

Prima surpriza: vocea grabita a dispeceritei de la compania de taximetrie unde telefonasem nu m-a supus niciunui fel de interogatoriu, m-a rugat doar sa-i confirm daca datele pe care mi le insira ea erau corecte: bulevard, numar, bloc… m-a rugat sa astept o clipa, dupa sase minute masina numarul… avea sa fie in fata casei. Urcat in autoturismul galben, curat si mirosind a parfum, langa un sofer tanar si amabil, am pornit in aventura noastra dintr-o zona frumoasa si aerisita a orasului, spre inima lui, aflata undeva pe Calea Victoriei.

Dar surprizele abia aveau sa urmeze. Un picut de rabdare, dragi prieteni… despre un drum intr-un oras pe care cu greu il recunosteam si un hotel care se afla in acelasi loc, dar purta un alt nume si arata cu totul altfel, despre cei zece asezati in jurul mesei rotunde, langa amicul meu, doctorul, asemenea unor cavaleri osteniti alaturi de un rege Arthur al zilelor noastre, vom afla in saptamana viitoare.

Nicolae Holban

2 Răspunsuri to “800 DE ANI IN JURUL UNEI MESE ROTUNDE (1)”

  1. rivkahl Says:

    astept cu nerabdare urmatorul episod
    mi-am imaginat fotografia

  2. holban08 Says:

    Stimata rivkahl, va multumesc pentru promptitudinea si regularitatea vizitarii blogului. Ma bucur ca v-am desteptat interesul, urmatorul episod pe care il voi scrie zilele urmatoare nu va va dezamagi.

    Nicolae Holban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: