AU INNEBUNIT SALCAMII…

Am reascultat recent un CD al lui Tudor Gheorghe si nu pot scapa de refrenul rascolitor. Nu, inca nu e vremea salcamilor, dar si caisii au innebunit, beteala lor de  sarbatoare, mangaiata de vantul subtire de aprilie m-a scos din casa, m-a trimis sa-mi misc pasii osteniti prin parculetele din vecinatatea locuintei. Si pruncii plimbati in carucioare de mame tinere si fumoase, si tancii de-o schioapa,  vegheati de bunici…S-au umplut locurile de joaca amenajate pentru ei, nu-mi pasa de statisicile pesimiste care arata cat e de ingrijoratoare scaderea natalitatii la noi, vad si aud multimea celor mici iesiti din iarna odata cu ghioceii, hartiile spun una, viata imi arata alta.

Nu idealizez, stiu ca mai exista prunci abandonati prin maternitati- daca nu sunt aruncati deadrepul la ghena. Am intalnit si copii vagabonzi, trimisi la cersit de parinti alcoolici sau drogati. Viata nu e numai lumina, saracia, mizeria, o gasesti nu numai in Sudan sau Etiopia.In coltul bulevardului, chiar in buza unei piete alimentare- maturatoarele sunt imbracate in salopete verzi, curate, nu mai umbla in zdrente,  ba unele lasa in urma lor si o dara de colonie din parul cochet aranjat- am numarat sucursalele a sase banci comerciale, aproape una langa alta. E drept, cam batea vantul prin ele, bodiguarzii-  sculati din toropeala atunci cand vad ca te apropii de cladire, sunt gata sa-ti deschida grelele usi batante, tare mi-e teama ca unii dintre ei, din politete, din plictiseala sau chiar din interese nu tocmai curate au facilitat si intrarea gangsterilor autohtoni care au furat banii din banci cu seif cu tot. Si farmacii sunt vreo sase- sapte, acelea mai animate, oricum. Am tresarit cand am vazut cozile din pragul mezelariilor care vindeau produse la pret de producator. Mi-am adus aminte de cozile „epocii de aur”. atunci cand la asemenea cozi stateai cu buletinul in mana pantru a cumpara 150 de grame de pariser. Dar totusi au reaparut cozile si azi, cand nu numai la hipermarketuri gasesti , din belsug, tot ce-ti pofteste inima. Da, insa la micutele magazine,  poti economisi cativa lei. Si pentru multi, pentru foarte multi, fiecare banut conteaza. Libertate, egalitate, fraternitate. Europeni fiind, iata ca vantul crizei ne-a facut, intr-un fel. „egali” si cu francezii sau olandezii.

Sa ne punem pe bocit? Se poate si asa, canalele de stiri ale unor televiziuni, paginile tuturor cotidianelor- nu numai ale tabloidelor- sunt pline de jelanii si prognoze pesimiste. E drept, nu numai reala criza globala care „mangaie” si tara noastra le furnizeaza materie prima, ci si politicienii limbuti, ba chiar si fratii lor care nu se multumesc sa roada bunurile insusite Dumnezeu stie cum, ci se dau mari si-i atata pe jurnalisti calificandu-i cu dispret drept GAOZARI „cum bine i-a numit frate-miu” ! Nu un frate oarecare, ci chiar acela care este Presdintele Romaniei. Acelasi care a numit o reporterita mai bagareata ” tiganca imputita „, iar pe alta a invitat-o in biroul sau daca vrea sa afle mai multe,  hahaind semnificativ.

In care tara democratica din lume, asemenea expresii din partea unui sef de stat ar fi fost catalogate doar simple glumite? Pare sa se stranga coarda in jurul unui afacerist care poate aduce atingere unei persoane suspuse? Iesim in public, cainam pe acela care o fi facut el nu stiu ce, dar a investit miliarde in ridicarea unor cartiere rezidentiale unde- simpla intamplare-una din fiicele domniei sale a cumparat un apartament de lux. Pe care l-a platit cu un milion de euro.  L-A PLATIT . de unde o asemenea bagatela de suma la un notar abia intrat in paine, asta e o alta poveste. Si- pentru a abate atentia opiniei publice-  dam liber sa fie ridicat si incatusat un alt miliardar- chit ca am baut cu el, la aceeasi masa, in fata camerelor de luat vederi, mai acum doi sau trei ani. Judecatorii, harnici, muncesc in ore de noapte, si dau sentinta de arestare la 5 dimieata. Ca sa aiba media ce comenta, uitand de cazul precedent, vezi Doamne, a aparut un alt cap de afis.

Descinderi nocturne sau in zori de zi, cu zeci de „mascati”- cagula neagra face parte din unforma trupelor speciale- anchetele  tin ore in sir, au loc si sesiuni de noapte ale trbunalelor, ca in vremurile de glorie ale lui Lavrenti Pavlovici Beria in URSS. Or ca in tanara Republica Populara Romana prin anii `50-`52.

„Au innebunit salcamii…” suna viersul dulce al lui Tudor Gheorghe. Oare numai salcamii?

In rest, sa auzim numai de bine.

Nicolae Holban