COPIII DE PE STRADA MEA

Stiu ce risc imi asum. Cand ziarele, televiziunile, blogurile- chiar si al meu- relateaza si comenteaza fapte despre mizeriile vietii noastre de fiece zi, eu imi propun sa scriu o tableta „pe bune”. Ce mi-a venit? Uite asa ! Desi, chiar si in saptamana asta, un prunc a fost abandonat pe scarile metroului bucurestean, o bunica- ametita de bautura- si-a uitat pur si simplu nepotelul de numai doi ani pe peronul unei gari si, abia cand i l-a adus politia acasa, a realizat ca-i lipsea unul dintre cei cinci tanci pe care ii lasase in grija fata plecata la munca undeva, in Europa. Si mai pot da asemenea exemple.

Nu, m-am saturat, nu voi baga capul in nisip, dar nici nu ma voi jena sa scriu si despre lucruri care se petrec sub ochii nostri fara sa ne raneasca, simple si datatoare de speranta. Desi inca in vremurile de demult, cand eu uceniceam  in gazetarie si ziarele erau pline de vesti triumfaliste, circula printre noi, desi rostita in soapta, o butada de care ar fi trebuit sa tinem seama : „Cand un caine musca un om, nu e material pentru o stire. Dar atunci cand un om musca un caine, asta da, e o stire !”

In scurtele mele plimbari diurne pe strada din spatele blocului unde locuiesc, atunci cand ma inapoiez din parculetul unde imi odihnesc madularele , e ora cand din  gradinita si scoala vecina ies copiii de la program. Imbracati in uniforme cu fundite cei mai micuti, cu fustite cam scurtute fetele galagioase si baietii,  cu tricouri cu inscrisuri pe care nu le pricep,  care se grozavesc si par a nu baga in seama cioporul de fetiscane veselute din jur. Toti cu rucsacuri aruncate neglijent pe un umar si mai toti turuind la celulare. Adio ghiozdane sau serviete, in locul cheilor agatate de gat, de catre parintii grijulii aflati la servici,  telefoane mobile .

Strada cam ingusta se umpla de autoturisme, mai rar „Dacii”- si acelea „Loganuri”, de obicei masini strainesti, care ii aduna pe unii dintre elevi. Pe altii ii asteapta cate un bunic sau bunica, pe cei mai mici, fireste, carora se grabesc sa le ia rucsacurile, nu cumva sa oboseasca nepoteii. Ma strecor printre ei, sontac-sontac cu bastonul care a apartinut tatalui meu, mi se pare ca, pe vremea mea, nu ne astepta nimeni la poarta scolii. Era razboi, multi dintre parintii nostri erau pe front sau in lagare. Stiam drumul spre casa, strecurandu-ne cu grija si in liniste, privindu-ne cu coada ochiului colegii, unii purtand stigmatizanta stea galbena si ceilalti,  parca rusinati, ferindu-si privirile de cei pe care mai ani le fusesera tovarasi de banca.

Pana dau eu coltul spre casa, strada s-a golit de tinerete, e din nou liniste, se aude ciripitul pasarelelor, mie imi rasuna in urechi zarva copiilor mai mari sau mai mici. Nu-mi pasa de statisticile care dovedesc imbatranirea populatiei din tara noastra, nici de previziunile sumbre ale talk- show-urilor in care analisti priceputi la toate isi clatina capetele plini de ingrijorare, vesnic nemultumiti, mereu posaci si pusi sa ne faca noptile mai negre, cu vesti si comentarii pesimiste.

Vad zilnic locurile de joaca pline de copii bine imbracati, trec prin parc tinere mame impingand carucioare cu bebelusi dolofani. In blocul turn in care locuiesc de vreo noua ani, imi dau binete copii care mai ieri erau de-o schioapa si azi sunt adolescenti frumosi ca toti tinerii, peste iarna au venit pe lume alti prunci pe care mamicile ii scot la plimbare, zambind cu mandrie cand observa ce ochi mari fac eu admirandu-le odrasla.

In ziua cand am implinit 80 de ani, o nepoata care sta in celalalt capat al Bucurestiului, mi-a facut o surpriza. A venit in vizita cu cei doi stranepoti ai mei, o fetita de 10 ani si un baietel care a facut si el „sinsi” ani, cum s-a laudat la un copil din vecini, sasaind printre dintii lipsa din fata. Amandoi s-au instalat repede in fata laptopului si, pana sa le dau eu ceva instructiuni, au inceput sa lucreze la el mai repede decat o fac eu acum. Andra, aproape domnisoara, nu m-a mirat de priceperea ei. Dar Matei m-a dat gata.Cand sora lui i-a dat locul la calculator, a cerut sa i se puna la Google „jocuri de baieti” si in rest…ma uitam cat de rapid manuieste mousul, cu degetutele lui micute si m-am retras , oarecum rusinat, mi-era teama sa nu ma intrebe ceva, habar n-aveam ce face, ce „tinte”trebuia sa nimereasca.

Si mi-am amintit ca, in urma cu mai mult de patru decenii i-am adus lui Andrei- nepotul meu si tatal micutului internaut- un balansoar de lemn cu doua capete de cai. „Uite caii !” a exclamat Andrei, spre uimirea noastra. Avea pe atunci un an si zau ca acei caluti vopsiti in rosu si verde semanau prea putin cu un cal de trasura care trecea rar pe strada unde statea el .

Vi se pare ca de la calul de lemn la calculator e un drum atat de lung? Pentru copiii de pe strada mea- si nu numai- e doar drumul unor noi generatii.

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban

9 Răspunsuri to “COPIII DE PE STRADA MEA”

  1. Alina Says:

    Inca un articol care mi-a mers la suflet!🙂
    Minunat!
    🙂 Cum trece timpul… mi-aduc aminte ca in clasa a 4-a ne-a adus tatal meu, mie si fratiorului meu, mihai, un calculator.. vechi.. cu unitate centrala intrata deja in istorie.. Am ajuns sa invat despre ea, acum, la facultate…
    Totul in ceea ce priveste tehnologia calculatoarelor se misca cu viteza luminii… e incredibil.. Din pionierul calculator pe care noi am invatat primii pasi intr-ale IT-ului n-a mai ramas acum decat un mouse, care, e atat de depasit incat nu se mai potriveste la niciun calculator existent ….
    Si eu sunt uimita cand vad copilasi mici-mici care atunci cand se apropie de calculator… il folosesc ca si cand ar fi nativ navigatul pe Google.🙂

  2. Nicolae Holban Says:

    DRAGA ALINA, MA UIMESTE RAPIDITATEA TA, AI CITIT TABLETA INAINTE DE A ANUNTA PRIETENII CA AM „COMIS” O NOUA ISPRAVA.

    MA BUCUR CA TI-A PLACUT, E DREPT CA SI EU AM SCRIS-O DIN INIMA, DINTR-O SUFLARE, CA SI CUM CINEVA MI-AR FI DICTAT CONTINUAREA, IN VREME CE EU SCRIAM RANDURILE ANTERIOARE.ASA SIMTEAM SI IN VREMURILE CAND SCRIAM ROMANELE MELE…

    AM RAMAS PROBABIL, UN ROMANTIC INTARZIAT, DE FAPT, CAND AM DESCHIS BLOGUL, MI-AM PROPUS SA COMENTEZ CEEA CE SE CONSTRUIESTE SI NU SA „PLANG” PE RUINELE BABILONULUI, CUM SE SPUNE…DAR CE SE PETRECE UNEORI LA NOI, MA IMPIEDECA SA MA TIN DE CUVANT.

    SI IATA-MA NEVOIT, PREA DES DIN PACATE, SA INCALEC PE BATRANUL MEU DUCIPAL, SA-I DAU JARATEC SI SA MA AVANT IN ARENA CU LEI,

    CU SIMPATIE SI INVIDIE PRIETENEASCA PENTRU TINERETEA TA SI A FRATIORULUI TAU- CUM IL NUMESTI CU ATATA DUIOSIE PE FRATELE TAU GEAMAN,
    NICOLAE HOLBAN

  3. rivka65 Says:

    Draga Nae,
    Am crezut ca am sa fiu prima care car comenteaza noua ta tableta,dar Alina mi-a luat-o inainte.Da e adevarat ca traim in lumea electronica in toate domeniile.Se fac sute de cercetari ,savantii nu sunt de acord daca e bine sau rau.La noi ,si sti si tu ce probleme avem,ne-am impartit in doua tabere:copii care au calculator si cei ce nu au.
    Cei ce nu au ,raman inapoi caci azi e nevoie sa fi informat si cele mai repede informati le ai la internet.Ne intrebam ,si nu se poate raspunde acum,daca generatia care s-a nascut cu mana pe mouse va fi lipsita de sentimente simple,calde omenesti.Imi amintesc ca jocul meu preferat,era se numea cred -class-era desenat pe trotuar ,aruncam o piatra si saream ,eram si campioana.Dar erau jocuri de grup.Acum sunt copii care nu ies din casa ,ci se afla tot timpul la calculator.Sepoate juca de unul singur sau cu cineva on line.Am un prieten care nu mai calatoreste caci are toata lumea in cutie.Deci cum e mai bine?
    Eu spun ca fiecare sa-si programeze dupa plac.
    Pentru mine e bine sa intrebuintez si electronica dar mai moderat.Am fost nevoita sa-mi schimb calculatorul si technicianul a facut tot ce e posibil ,dar totusi nu am avut calculator o zi.Draga Nae,m-am simtit orfana,mi-a lipsit un suflet in casa.Sunt sigura ca daca acum nu eram legati de calculator si vorbim cand putem,ca sa va vad,faceam orice efort sa viu sa va vad.
    Pot sa raspund daca e mai bine de inainte?Nu nu stiu.Asa e in viata niciodata nu sti exact ce e bine ,ce e rau.Trebuie de ales intre ce se potriveste.
    Cu drag,
    R…..

  4. rivka65 Says:

    nici nu am reusit sa trimet comentariul si am vazut raspunsul tau prompt.
    Da,tie calculatorul ti-a dat verva noua de scris ,si-mi pare bine

  5. Nicolae Holban Says:

    AI DREPTATE, DRAGA REBECA, CALCULAtORUL M-A INTINERIT..DAR MI-E FRICA SA NU FI SCHIMBAT PE DRACUL CU FRATELE SAU ! DE PE FOTOLIUL DIN FATA TELEVIZORULUI, PE SCAUNUL DE LA LAPTOP.

    CRED CA EXAGEREZ UNEORI, SPER SA NU DEVIN DEPENDENT DE IT..E DREPT, E O „JUCARIE ” NOUA, DAR NU NUMAI ATAT. SIMT LUMEA LA MINE IN CASA, SI PARTICIP LA „MODELAREA ” EI.

    PENTRU MINE, BLOGUL A DEVENIT UN PRIETEN, FAPTUL CA, IN FIECARE ZI, NUMARUL CELOR CARE IL VIZITEAZA CRESTE INTR-UM RITM PE CARE NU=L PUTEAM BANUI, MA FACE SA MA SIMT, DIN NOU, IN VIATA.

    NU-MI FAC ILUZII, DESIGUR CA NU TOTI CE NIMERESC BLOGUL MEU IL SI APRECIAZA. DAR MI-AU SCRIS CORESPONDENTI PE CARE NU-I CUNOSC, UNII AU SI REVENIT, TOTI M-AU INCURAJAT SA MAI SCRIU, NIMENI NU S-A ARATAT IN DEZACORD CU OPINIILE MELE.

    DA, LUMEA SE SCHIMBA CU VITEZA LUMINII, MA REFER LA LUMEA NOII TEHNOLOGII. VA DEVENI LUMEA MAI BUNA?

    SA SPERAM, CE ALTCEVA AVEM D FACUT CEI CARE ISI NUMARA ANII IN TOAMNE?

    NICOLAE HOLBAN

    P.S. CRED CA CEI CARE NU-SI LASA COPIII LA CALCULAOR, NU FAC BINE….EI PROCEDEAZA LA FEL CA PARINTII INAPOIATI CARE NU-SI DADEAU COPIII LA SCOALA SAU NU-I LASAU SA CITEASCA, VEZI DOAMNE, SA NU-SI STRICE VEDEREA !

  6. Anisoara- Harri Says:

    Am citit cu placere tableta „COPIIi DE PE STRADA MEA”, si instantaneu ne-au venit in minte anii copilariei noastre cand ‘cu burta pe carte’ cautam sa adunam cat mai multe informatii si cunostinte,incercand sa devenim ”enciclopedii ambulante” .
    Dar adevarata cunoastere se realizeaza atunci cand se ajunge la constiinta propriei ignorante,cand intelegem ca ceace detine cel mai stiutor om,este doar o picatura din oceanul informational.
    Epoca de azi cu explozia informationala care ne caracterizeaza face sa ne fie greu sa ne bizuim doar pe cunostiintele noasre de odinioara. Acum nu mai poti tine pasul cu cresterea volumului de informatie noua care se adaquga in lume zi de zi.
    A venit deci momentul INTERNETULUI care „stie tot din ceace se stie’ SI OFERA INSTANTANEU raspunsuri la orice intrebare.
    De aceia o lume intreaga „de la frageda copilarie pana la cei de varsta treia” se ”inchina’ INTERNETULUI,acest depozit universal al cunostiintelor umanitatii , memoria globala a culturii tuturor timpurilor.

    Anisoara si Harri

  7. Nicolae Holban Says:

    DRAGI PRIETENI, INTERNETUL „STIE TOT”- CUM AFIRMATI VOI, DAR VEDETI CA, UNEORI,E NEVOIE DE INTERVENTIA MINTII UMANE. iATA, AMANDOI ATI SEMNAT INTERESANTA VOASTRA CORESPONDENTA, DAR INSCRISUL DE LA FORMULA DE RASPUNS A MENTINUT FORMULA DE SINGULAR „SPUNE”. DESI ERA EVIDENT CA E VORBA DE DOUA PERSOANE !

    SA NE FOLOSIM DE INTERNET SI ALTE MINUNI ALE TEHNOLOGIEI DE AZI, DAR SA NE PASTRAM CONTROLUL ASUPRA LOR. SA NE GANDIM LA RECENTA TRAGEDIE A AIRBUSULUI, PERFORMANTELE CALULATOARE DE LA BORDUL SUPER MODERNEI NAVE N-AU PUTUT IMPIEDECA DEZASTRUL IN CARE AU PIERII 231 DE VIETI.

    VA MULTUMESC PENTRU PERTINENTA VOASTRA CORESPONDENTA SI VA INVIT SA MAI VIZITATI BLOGUL MEU, CONTRIBUID, PRIN INTERVENTIILE VOASTRE, LA UN SCHIMB DE IDEI SI OPINII CARE NE SITUIAZA PE NOI, OAMENII, DEASUPRA TEHNICII DIN ORICE DOMENIU.

    NICOLAE HOLBAN

  8. Alina Says:

    Copiii trebuie lasati la calculator de mici.. in „doze” ponderate..

    Nu degeaba in stiinta Marketing-ului, generatia de copii in care m-am nascut eu se numeste „GENERATIA INTERNET”🙂

  9. Nicolae Holban Says:

    CORECT, DRAGA ALINA, ASTA E SI PAREREA MEA. DUPA CUM AM MAI SPUS-O MAI SUS.

    DE „GENERATIA INTERNET” DIN CARE FACI SI TU PARTE M-AM BUCURAT SI EU…DOAR IMPREUNA CU FRATELE TAU GEAMAN M-AI ALFABETIZAT SI PE MINE IN TAINELE IT.

    VA MULTUMESC DIN NOU,

    NICOLAE HOLBAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: