EDITIE LA DISPOZITIA CORESPONDENTILOR

Am primit acum cateva zile un e-mail de la o doamna- care, desi trecuta de prima tinerete, probabil si de a doua- e extrem de activa. Ii place sa calatoreasca peste hotare, nu demult s-a inapoiat dintr-un mai lung voiaj in SUA. E-mailul pe care mi l-a trimis parea mai degraba un fel de confesiune, nesemnata, primita desigur de la cineva. Corespondenta mea a adaugat doar atat:”DE MEDITAT”. Nici eu nu voi face vreun comentariu.Voi reda, pur si simplu, textul.

„ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

Acum douazeci de ani lucram ca  taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2 : 30 a.m., cladirea era acoperita de intuneric,  cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea a fi vreun pericol, intotdeauna mergeam si bateam la usa .” Doar un minut” raspunse vocea firava a unei persoane mai in varsta.

Auzeam ceva parca tarat de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie micuta de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins de ea, intocmai unei femei dintr-un film din anii’40. Langa ea era o valiza mica … Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

-„Ati putea sa -mi duceti bagajul pana la masina?” ma intreba ea.Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut. M-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. „Nu e mare lucru”,  incerc doar sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca si mama mea sa fie tratata ” Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa si apoi m-a intrebat :” Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” „Nu este calea cea mai scurta”. „Oh, nu conteza” spuse ea.” Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”.

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei  scanteiau… „Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea, „doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.

Urmatoarele doua ore am condus  incet prin oras.Mi-a aratat cladirea unde lucrase  odata. Am condus-o prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care  fusese,  candva,  o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Cand primele raze de soare s-au aratat la orizont, mi-a spus dintr-odata :”Sunt obosita… Hai sa mergem.”Am condus-o , fara sa scot o vorba,  spre adresa pe care mi-o daduse.

Era o cladire ieftina,  o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am  ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.”Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.”Nimic” am zis eu.”Dar trebuie si tu sa te intretii.” „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu.Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am  imbratisat-o. Ea m-a strans cu putere..

„Ai facut unei femei in varsta un moment de bucurie, multumesc.” I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti… Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.

Am condus pierdut pe ganduri… Restul zilei de-abia am mai putut vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec? Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem  sa  si dansam. In fiecare dimineata cand  deschid ochii imi spun : „Ziua de azi este o zi speciala!”
Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat”.

Ar mai fi ceva de adaugat la reflectiile corespondentului anonim? Poate doar regretul ca sperantele primaverii sunt departe, ca lungile zile fierbinti ale verii se dovedesc prea scurte, ca blandele toamne trec si ele.Vine, vine implacabila iarna, vine. Ce ramane in urma noastra?

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban

9 Răspunsuri to “EDITIE LA DISPOZITIA CORESPONDENTILOR”

  1. DOR Says:

    Am fost foarte impresionata si magulita in acelasi timp, sa ma recunosc
    in persoana descrisa de tine. Cand ti-am trimis mesajul cu pricina, nu m-am gandit ca ar fi vorba despre o confesiune. Dar desigur ca intotdeauna iti plac subiectele si comportamentele in care te regasesti.
    Chiar daca nu vreau sa recunosc ca nu mi-a mai ramas mult drum de parcurs, realitatea nu poate fi ocolita la infinit. Dar incerc tot timpul sa-mi gonesc acest gand, caci altfel nimic din ceea ce intreprind nu ar mai avea niciun rost. Hai sa ne bucuram de tot ce e frumos si sa lasam gandurile negative inchise intr-un sertar.

  2. Nicolae Holban Says:

    RECUNOSC, DRAGA DOR, CA NU-MI IMAGINAM CA TAXIMETRISTUL ANONIM AR FI PUTUT FI O FEMEIE. ASA SE EXPLCA COMPORTAMENTUL PERSONAJULUI, GINGASIA SI DISCRETIA SA.

    SA NU UITAM CA, LA UN MOMENT DAT, PASAGERUL- DOAMNA IN VARSTA- I SE ADRESEAZA CONDUCATORULUI AUTO :”ESTI UN BAIAT BUN !”ASADAR, TU AI FOST TAXIMETRISTUL SIMTITOR, ACELA CARE A FACUT PE CINEVA AJUNS IN PRAGUL DESPARTIRII DE LUME, SA SE BUCURE, MACAR PENTRU CATEVA ORE, DE O ULTIMA PLIMBARE PRIN LOCURI PLINE DE AMINTIRI…SI AI DORIT SA RAMAI- CHIAR PESTE 20 DE AN- TOT ANONIM. NU TE LAUDAI PE TINE, DOREAI SA ATRAGI ATENTIA OAMENILOR CA SEMENII LOR, INDIFERENT DE SITUATIA GREA IN CARE SE GASESC, MERITA MAI MULT DECAT COMPASIUNE.

    SE SPUNE CA VIATA BATE FILMUL…IN CAZUL ACESTA, VIATA A BATUT IMAGINATIA UNUI SCRIITOR.

    CU STIMA, NICOLAE HOLBAN

  3. alma Says:

    ce trist este ca un gest tandru, omenesc,stirneste uimire! si ce minunat este ca, din cind in cind, intilnim persoane care fac asemenea gesturi. oamenii de suflet ca acest taximetrist/taximetrista, intradevar, fac lumea mai buna si viata demna de trait!
    si sa auzim numai de lucruri bune,alma

  4. DdD Says:

    am dat de acest blog. si imi place. citit pe nerasuflate.. felicitaari, draga domnnule.

  5. rivka65 Says:

    Draga Nae,
    De data aceasta m-am gandit si razgandit daca sa comentez ceva care nici nu a fost scris de tine ci doar entuziasmat de o poveste a cuiva care aseamana cu ceea ce se trimite in lant prin internet.
    Am avut impresia ca povestea a fost scrisa si trimeasa tie dar mi-a fost trimeasa si de Hary prin lant de adrese.
    Nu am inteles dece crezi ca viata bate filmul>ce face filmul ?doar vrea sa oglindeasca ceeace se petrece in viata si de foarte multe ori nu reuseste.Si televiziunea oglindea viata si partea proasta e ca acum generatia noua vor sa imite programul de televiziune.
    Draga Nae,esti putin (sau mult )naiv cu internetul.Eu te-as ruga sa fi mai atent,caci faptul ca e foarte usor sa te transformi in ce vrei,tanar,copil,barbat, femeie,- ce vrei- , e foarte periculos sa crezi orice poveste care se trimete.Tu scri la blog pe numele tau adevarat ceea ce nu se obisnuieste. Ti s-a trimes o spovedanie incognito , si entuziasmul tau a trecut paharul.
    Daca vrei pot sa-ti trimet intamplari de genul acesta nu din trecut ,20 de ani, ci de acum, de ieri , alaltaieri.
    Noi auzim mai mult de fapte rele ,din cauza mediei ,care are nevoie de senzatii tari.Sa stii ca exista , si au existat intotdeauna oameni cu suflet, si noi suntem dovada,caci nu ar fi ramas nimic din neamul meu ,daca nu existau oameni cu suflet.
    Eu sunt sigura ca si noi am putea povesti intamplari proprii care ar bate imaginatia unui scriitor.
    Astept sa continui sa scrii tablete proprii pe blogul tau.
    Cu drag,
    R…..

  6. Nicolae Holban Says:

    DRAGA ALMA, ESTI O SUFLETISTA, AI PRICEPUT IMEDIAT TALCUL ISTORIOAREI. E DREPT, NIMIC DEOSEBIT, DAR TREBUIE SA NE GANDIM CA „ACTIUNEA” SE PETRECEA IN ULTIMUL AN AL REGIMULUI CEAUSESCU, CEL PUTIN ASA REIESE DIN POVESTEA CU PRICINA. OAMENII, DESI INRAITI DE FRIG, DE LIPSURI, DE MIZERII, GASEAU TIMP, CEL PUTIN UNII DINTRE EI, SA SE GANDEASCA SI LA SEMENII LOR IMPOVARATI DE GREUTATEA ANILOR.

    CA AMICITIE,
    Nicolae Holban

  7. Nicolae Holban Says:

    STIMATE DdD, COMENTARIUL DVS. TELEGRAFIC, MI-A FACUT MULTA PLACERE. VA MULTUMESC PENTRU APRECIERE. VA ASTEPT SA ACCESATI BLOGUL MEU SI IN VIITOR.

    DE REGULA, PUBLIC O NOUA TABLETA IN FIECARE SAPTAMANA, DE OBICEI SAMBATA SAU DUMINICA.

    CU SIMPATIE,
    Nicolae Holban

  8. Nicolae Holban Says:

    DRAGA REBECA, SUNT BUCUROS SA AUD SI APRECIERI CRITICE DE LA ORiCINE, CU ATAT MAI MULT DE LA TINE. AM INTELES CA NU ESTI DE PARERE CA E BINE SA LAS O EDITIE A BLOGULUI LA DISPOZITIA CORESPONDENTILOR. POATE AI DREPTATE, DAR O VOI MAI FACE, UNEORI, ATUNCI CAND MI SE VA PAREA CA CEL IN CAUZA IMI TRIMITE CEVA INTERESANT, SAU- PUR SI SIMPLU- CRITICA CELE SCRISE DE MINE, EMITAND , ARGUMENTAT, O OPINIE DIFERITA DE ACEEA A MEA.

    POVESTEA POATE E BANALA, DAR E O POVESTE DE VIATA DIN VREMEA CAND NOI ERAM ACRITI DE MIZERIILE COTIDIENE. VIATA BATE FILMUL SI- UNEORI- IMAGINATIA SCRIIORULUI, SE REFEREA LA FAPTUL CA , ACELA CARE IMI TRIMETEA E-MAILUL, PROBABIL SURPRINS DE FAPTUL CA IL FAC PUBLIC INTR-UN BLOG SI NU-L TRANSMIT MAI DEPARTE „PE LANTUL INTERNETULUI” CUM SPUI TU, A RECUNOSCUT CA EL- SAU MAI BINE ZIS EA-ESTE TAXIMETRSTUL CU PRICINA.

    IN REST, PRIVESC CU SCEPTICISM MULTE DIN CELE CE CIRCULA PE INTERNET. CU SCEPTICISM, DAR NU CU NEINCREDERE. POATE CA OMUL SE ASCUNDE SUB O IDENTITATE FALSA DIN TIMIDITATE SAU FIIDCA DORESTE SA PARA ALTFEL DECAT E. IL PRIVESTE. DAR ATATA TIMP CAND NU-MI AFECTEAZA BUNURILE SAU NU VREA SA INTRE IN CINE STIE CE RELATII OBSCURE CU MINE, IL PRIVESTE.

    DACA AI O POVVESTE INTERESANTA, TRIMITE, SUNT GATA S-O PUBLIC, CU SAU FARA COMENTARII….CAT PRIVESTE CA EU SEMNEZ CU NUMELE MEU…EI BINE, CE AM DE ASCUNS? SUNT PUBLICIST, SCRIITOR „CU ACTE IN REGULA”, AM CURAJUL OPINIILOR MELE, N-AM DE CE MA ASCUNDE. CAND AM SIMIT NEVOIA, NU MI-AM ASCUNS NICI VIRSTA. NICI ORIGINEA ETNICA, NICI CONVINGERILE POLIICE DE IERI SAU DE AZI.

    ASA CA…SEMNEZ, CA INTOTDEAUNA, CU DRAGOSTE,
    Nicolae Holban

  9. Rivka 65 Says:

    Draga Nae,
    Citeste incaodata ce am scris.Povestea nu e banala, e chiar duioasa ,dar cum ti-am scris nu e ceva unic (vroiam sa spun =ceva de zilnic)
    Nu pot sa-ti trimet email primesc multe dar nu uita limba deaci.
    Nu am criticat,nu am inteles entuziasmul si nu pot verifica veridicul.
    In orice caz nu ma amestec in ideile tale ,nici ale celor ce scriu.
    Cu drag,
    R…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: