LA COVASNA,DEPARTE DE LUMEA DEZLANTUITA (3) „Casa din parc”

Pensiunea care anul trecut era o noutate, o promisiune pentru un nou stil in viata orasului-statiune, a devenit azi o certitudine, o emblema a Covasnei, un punct de reper pentru localnici dar si pentru turistii din tara si strainatate. „Unde ne intalnim?” „La Casa din parc”. Adica la o micuta bijuterie arhitectonica rasarita parca si nu ridicata de mana omului, in mijlocul unui luminis, la marginea raului care traverseaza orasul ,  in inima statiunii, la doi pasi de marile hoteluri , ferita totusi de catre brazii falnici, de raceala si larma  dinosaurilor unei epoci apuse.

Pionierii, cei care au avut curajul sa se incumete la o asemenea initiativa, sotii Adriana Stoia- patroana- si „printul consort” Laszlo , amandoi ingineri, erau plecati in vacanta. La „carma” pensiunii se afla acum unul din cei doi copii ai lor, Ioana, proaspata absolventa a unui masterat al Facultatii de Jurnalistica din Sibiu – dar si al unui curs intensiv de marketing- sprijinita de fratele ei mai mic, Radu, absolvent si el al unei Facultati de Geografie din Bucuresti, cu specializarea in turism.

Nu se poate spune ca nu se simtea lipsa patroanei -„Doamna de fier” a pensiunii. Uneori politetea chelneritei cu nume de floare – ca si al sotiei mele- lasa de dorit. Explicabil intr-un fel, tinand seama ca era singura si trebuia sa faca fata, in orele de varf ale pranzului, unei advarate avalanse de clienti . Dar iata ca cealalta chelnerita, de servici in ziua urmatoare- coincidenta, purtand tot un nume de floarae!- se dovedea a fi mai calma. Amandoua la fel de harnice, alergand, pur si simplu, din sufragerie la mesele din gradina. In ziua cand erau de „garda”, luau comenzi, degajau mesele, aduceau felurile de mancare, lucrau la casa de marcat, prezentau nota in carnetelele cu emblema pensiunii, intocmai ca la restaurantele care misuna de ospatari, picolite si ajutoare.

Dar mancarea e variata si foarte gustoasa. Si bucatareasa frumoasa, cum se spune. Si Erjike e cu adevarat frumoasa. N-ai zice ca are si nepoti, vazand-o cum arata,  subtire ca un top model, tanara si zambitoare. Desigur, n-ar strica de loc si la bucatarie  ceva ajutoare, tinand seama ca acolo se prepara nu „ciorbe lungi”, ci feluri cu totul deosebite, de la pastravii deliciosi la salatele de tot felul, de la bulz- un soi de mamaliga cum se obisnuieste numai in unele zone din Ardeal- la clatite , papanasi si alte specialitati care se pregatesc pe loc.

Ei bine, efectele crizei se simt si la Covasna, dar sunt sigur ca „Doamna de fier” a pensiunii -alaturi de „printul consort” si energica Ioana, vor sti sa pastreze faima tinerei „Case din parc” . Trebuie spus ca si in alte locuri  din statiune, criza musca, in primul rand acolo unde nu sunt oameni pregatiti sa o infrunte. La pizzeria „Cerbul”, plina de farmecul luminilor seara, cocheta gradina de vara nu mai serveste pizze de la ora 18. De ce? Localul nu-si mai permite sa tina specialistii dupa aceasta ora ! Asa ca acolo bate vantul. Cofetaria renumita din centru a disparut. In locul ei, chiar in zilele cand ma aflam acolo, s-a deschis filiala unei  mari banci. Dar iata ca o cofetarie mai micuta , aflata in apropiere, a rezistat. Si acolo am regasit, printre altele, inghetata „pe bat” fabricata pe plan local.

„Daca vrei, poti!” – asa parca suna sloganul uneia din primele reclame difuzate pe posturile noastre TV in primii ani ai tranzitiei spre capitalism. Sus, la Valea Zanelor, in preajma vestitului Spital de Cardiologie, acolo unde se afla marele hotel „Bradul” si un mai nou hotel de 5 stele, un intreprinzator – mi se pare ca in combinatie cu o firma austriaca, a repus „pe roate” batrana”Mocanita” care altadata transporta lemne din padurile bogate. Afacerea a cazut, totul ruginea, dar iata ca „Mocanita” a reinviat si a devenit o atractie pentru turistii care se urca in micutele vagoane . Pistoanele harnicei locomotive pitice se invart repede-repede si trenul te poarta prin padurea de brazi spre Comandau, acolo unde nici mobilul nu are semnal.

Nici o problema pentru amicul meu doctorul, care – dupa cum v-am spus- e suparat pe Vodafone, dupa ce a ratacit doua telefoane si a hotarit sa-si retraga abonamentul. Dar asta nu l-a facut sa-si piarda buna dispozitie. Plecat cu o parte din” comandoul” sau de doamne in zi de duminica cu aceasta harnica dar inceata „Mocanita” in expeditie si, facandu-se de pranz, a aranjat cu mecanicul sa opreasca garnitura in dreptul campingului din Valea Zanelor, unde mirosea a mititei si fripturi. Zis si facut!  Numai ca a sari si cobori astfel din vagoane, era peste poate. Si iata-l pe binevoitorul mecanic, dupa cum mi -a povestit chiar amicul meu, luand-le delicat de mijlocel pe aceste vesele conite si depunandu-le cu grija pe solul mama. Daca era cale ferata pana in buza terasei din camping, sunt sigur ca amicul meu ar fi reusit sa aduca „Mocanita” si acolo.

La Covasna, departe de lumea dezlantuita, oamenii sunt la fel de potoliti si la locul lor ca intotdeauna.Talk-shouw-rile pe care le urmareste sotia mea cu deosebit interes, vazute pe sticla televizoarelor aici, in pacea orasului-statiune, pareau, mie cel putin, de pe alta lume. Cred ca jurnalistii, analistii, politlcienii guralivi si mai mult sau mai putin priceputi in tot si la toate, daca si-ar revedea aceste zgomotoase conclavuri in linistita Covsna, s-ar rusina de tambalaul facut in orasul „Miticilor”, cum numesc multi ardeleni, zambind cu ingaduinta, mandra noastra Capitala europeana.

„Ciuc !Inca una si ma duc !” De data asta nu voi vorbi de berea la care face referinta sloganul. Ci de o cutie de branza italieneasca, nu prea ieftina, pe care sotia mea, iute ca toti oltenii, grabindu-se sa-si mute micile cumparaturi din cosul unui market in sacosa, l-a uitat acolo. Afland de micul ei necaz, o prietena din grupul nostru, trecand prin magazinul cu pricina, a intrebat casierita. „Nu cumva ati gasit…” „Ba da !” Si i-a dat pachetelul buclucas, fara sa o intrebe de bon, negandindu-se macar o clipa ca aceasta doamna ar putea sa nu-l remita „adrisantei.”

Ar mai fi ceva de adaugat? Poate doar atat. Un cumparator oarecare a gasit un pachet intr-un cos pe care il luase din gramada . L-a predat, fara a sovai, casieritei. Aceasta, la randul ei, l-a pus deoparte, gandid ca acela care l-a uitat, va veni poate sa-l recupereze. Astai tot.

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban

11 Răspunsuri to “LA COVASNA,DEPARTE DE LUMEA DEZLANTUITA (3) „Casa din parc””

  1. Dor Says:

    Dragul meu,
    Am toata admiratia pentru talentul tau de ziarist si reporter.Din micuta statiune Covasna, ai reusit sa povestesti atat de multe si frumoase, incat starnesti dorinta unui necunoscator, de a vizita neaparat aceste locuri.
    Fiindca anul acesta m-am numarat printre membrii „grupului adunat si organizat de dr.H”.am putut urmari cele relatate, in cunostinta de cauza si mi-a facut multa placere.
    Pe curand,
    Dor

  2. Nicolae Holban Says:

    MA BUCUR CA AM AJUNS LA UN CONSENZ…APRECIERILE TALE MAGULITOARE
    SE ADRESEAZA, DE FAPT, COVASNEI SI OAMENILOR EI. EU N-AM FACUT DECAT SA DEVIN „CRONICARUL”- RECUNOSC SUBIECTIV- DEOARECE SUNT UN ADMIRATOR AL ACESTOR MIRIFICE MELEAGURI DE VREO PATRU DECENII.

    NU POT DECAT APLAUDA INITIATIVA AMICULUI MEU DOCTORUL, DEVENIT FAN AL STATIUNII DE ANUL TRECUT, CARE A REUSIT SA ADUNE UN GRUP SIMPATIC DE PRIETENI INTR-O VACANTA – CRED EU- REUSITA SI PLACUTA TUTUROR.

    Nicolae Holbam

  3. alma Says:

    draga nae, dupa ce am citit cele trei parti ale articolul” covasna”, am ramas convinsa ca acest colt ardelean e intradevar un refugiu departe de lumea din ce in ce mai dezlantuita.e adevarat, nu totul e perfect! e adevarat, sint multe alte locuri in romania si in alte tari in care poti petrece o vacanta placuta combinata cu un tratament folositor! dar tu ai fost la covasna, ai vazut, ai simtit si ai scris. si bine ai facut! eforturile facute de patronii si personalul caselor de odihna trebuiesc laudate si incurajate si aduse la cunostinta publicului. patronajul vostru,( tu vali si simpaticul doctor) e o recomandatie serioasa.
    cu gindul la viitoarea vacanta, alma

  4. Elena Says:

    Referindu-mă la CASA DIN PARC,pot vorbi numai despre partea de restaurant,căci despre partea locuibilă stiu doar din auzite,e drept numai lucruri frumoase.Cu mai putine imperfectiuni decât în alte locuri,aici se poate mânca bine si la preturi accesibile,cantitativ,o masă servită aici punându-ti în pericol strădaniile de a-ti mentine proportiile,sau,mai bine zis,kilogramele.Aruncând o privire de ansamblu asupra acestei statiuni,atât cât am putut eu cunoaste,impresia este una favorabilă,începând cu vila în care am locuit cu grupul domnului Holban,si nu mă refer aici la cine stie ce rafinamente hoteliere,ci la modul atent si civilizat de comportament-incluzând si strădaniile privind întretinera locului în conditiile existente deja,cu îmbunătătirile posibile-strădanii ale celor implicati.Comportamentul personalului dim magazine este corect si îndatoritor.Am întâlnit,totusi, o exceptie pe care nu o voi detalia tocmai pentru faptul că rostul ei este să confirme regula.Drumul cu mocănita a fost o plăcere,peisajul,aerul,salutările joviale schimbate cu cei care ne priveau de jos,întorcându-mă,parcă,în timp,în anii când,elevă fiind,am mai făcut,îmi amintesc,un asemenea drum.Se pot strânge multe impresii,chiar si după numai 12 zile de sedere într-un loc binecuvântat,unde merită să revii…Gânduri bune pentru cei pe care îi întâlnesc,cunoscându-i,sau mai degrabă,nu,în această pagină.E.

    .

  5. Nicolae Holban Says:

    DRAGA ALMA, ITI MULTUMESC PENTRU FAPTUL CA AI DEVENIT UN VIZITATOR STATORNIC AL BLOGULUI MEU….

    COVASNA- DUPA CUM MI SE PARE CA TI-AM MAI SCRIS AICI- NU E SINGURA STATIUNE CARE MERITA VIZITATA. DIN PACATE, MULTE ALTE STATIUNI BALNEO-CLIMATERICE DE LA NOI, CU TOATE CA HOTELURILE AU FOST SI ELE PRIVATIZARE SAU AU FOST RESTITUITE FOSTILOR PROPRIETARI SAU MOSTENITORILOR ACESTORA, ARATA „RUGINITE”….OMUL SFINTESTE LOCUL, ASTA E !

    TE VEI CONVINGE IN SEJURUL TAU IN rOMANIA….E DREPT, SI CRIZA ASTA GLOBALA NE-A LOVIT TOCMAI CAD LUCRURILE AU INCEPUT SA SE MISTE.

    Nicolae Holban

  6. Nicolae Holban Says:

    DRAGA ELENA, COVASNA PE CARE AI DESCOPERIT-O MAI ARE MULTE „MINUNI” PE CARE LE VEI INTALNI IN VACANTELE PE CARE- SUNT SIGUR- LE VEI MAI FACE ACOLO.

    NU TOATE SUNT ROZ, DAR ATUNCI CAND PRIVESTI UN LOC FARA IDEI PRECONCEPUTE, BUCURANDU-TE DE CEEA CE ESTE FRUMOS SI TRECAND CU VEDEREA MICILE NEAJUNSURI, POTI AVEA PARTE DE O VACANTA LINISTITA.

    COVASNA NU E MONTE CARLO, NU E UN LOC DE DISTRACTIE….AICI VIN, IN PRIMUL RAND, OAMENII CARE ISI CAUTA SANATATEA…

    NATURA A FOST DARNICA, DUPA PAREREA MEA, LOCALNICII SUNT HARNICI, LOIALI SI PRIMITORI…MA BUCURA CA ESTI DE ACEEASI PARERE.

    Nicolae Holban

  7. Ioana Says:

    Am citit cu placere toate tabletele insa am fost plecata tot sfarsitul de spatamana la Sf. Ana si am venit rupta de oboseala. tot ce am putut sa fac dupa lecturarea tabletei a fost sa ma bucur in liniste si sa sper ca ne vom vedea in conditii din ce in ce mai bune si de acum incolo. Va multumim foarte foarte mult pentru aprecieri si pentru cuvintele calde.

    Cu prietenie, Kind regards

    Ioana Giurgiu
    Manager

  8. Nicolae Holban Says:

    STIMATA IOANA, VA MULTUMESC PENTRU VIZITA „FULGER” FACUTA BLOGULUI MEU.

    SPER CA ACEASTA VIZITA SE VA REPETA AI CA VETI DEVENI UN CORESPONDENT CRITIC AL TABLETELOR DIN ACEST BLOG. FAPTUL CA SEMNATI CA MANAGER AL „CASEI DIN PARC”INSEAMNA CA MICILE OBSERVATII CRITICE FACUTE DE MINE- CA SI ALTELE CARE V-AU FOST SESIZATE DE CEI CARE AU AVUT PRILEJUL SA -SI PETREACA VACANTA IN OSPITALIERA DVS. PENSIUNE- VOR FI REMEDIATE CU PROMPTITUDINE.

    CU SIMPATIE.
    Niicolae Holban

  9. Rivka 65 Says:

    Draga Nae,
    Citind tableta aceasta am vazut un loc real , care exista , si nu idealizat .
    Daca inchid ochii pot vedea prin descrierea ta , o sala de mese , plina de oameni care au venit in concediu si asteapta cu nerabdare sa fie serviti cat mai repede caci nu mai pot suporta foamea dupa plimbari si ingrijiri.
    In concediu ,cele 3-4 mese fac parte din program ,cine mai ea in seama plusul de kilograme .
    Cand ai scris „ciuc”tu nu te-ai referit , dar mie mi-a venit gustul de bere , amintindumi de gustarile de mici cu bere ciuc intrun mic loc romantic .
    Sper sa pot iesi in concediu cat mai repede .
    Scuze daca am „indoiat”vreun cuvant cum obisnuesc eu,din nepricepere.
    Cu drag,
    R…..

  10. Elena Says:

    Imaginea comună pe care o sugerează notiunea de sală de mese nu se potriveste nicicum CASEI DIN PARC,nici ca dimensiuni,nici ca ambiantă;are mai degrabă meritul de a asorta,dacă pot spune asa,o poftă perfect lumească,aceea de mâncare,cu frumusetea,,spiritualizată,,a unor locuri linistite dar pline de farmec.E.

  11. Nicolae Holban Says:

    DRAGA REBECA, CASA DIn PARC RESPIRA UN AER DE INTIMTATE, ESTE UNICA IN FELUL EI, IN COVASNA PLINA DE HOTEURI MAMUT SI BLOCURI D LOCUNTE, UMANIZATE DE GHIVECIURILE DE FLORI CARE IMPODOBESC BALCOANELE.
    MI SE PARE CA ELENA, MEMBRA A GRUPULUI ORGANIZAT DE AMICUL MEU DOCTORUL, A „PRINS” BINE AERUL „CASEI DIN PARC”

    POATE VEI VIZITA SI TU VREODATA STATIUNEA?

    Nicolae Holban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: