ORA 6, DUPA APOCALPSA

In dimineata zilei de 22 mai, exact la ora 6, cand m-am trezit, un soare puternic imi batea in ochi, razele sale patrundeau prin jaluzele ca niste lasere jucause, inofensive. Era a doua zi dupa apocalipsa anuntata cu surle si trambite de un venerabil pastor din SUA, acelasi care mai vestisese o apocalipsa prin 1994. Daca in Europa, cu toate benerele uriase asezate in marile metropole, aceasta prevestire ne-a lasat indiferenti, cel mult fiind prilej de glume pe internet, dincolo de ocean milioane de oameni au luat prevestirea in serios. S-au gasit creduli care si-au vandut caminele, si-au scos banii din banci si i-au risipit, si-au abandonat joburile, gata pentru marea aventura.

Nu pot sa nu ma gandesc cu simpatie la prietenii nostri amercani, gata sa creada pe oricine, oricat de mare ar fi  gogomania . Indiferent de varsta, am impresia ca americanul este un fel de nepotel care spune lucruri traznite. E gata sa zboare printre stele, isi da viata pentru a-i ajuta pe nemultumitii de pretutindeni sa scape de asupritori si sa-i ajute sa traiasca dupa regulile democratiei occidentale, atunci cand acestia doresc de fapt o bucata de paine, sperand  sa-si duca viata dupa conceptiile lor. Am impresia , uneori, ca procedeaza intocmai pionierului cu cravata rosie care- vrand sa faca o fapta buna- trece cu forta strada o batrana care nici nu avea de gand sa o faca, privea pur si simplu goana masinilor de pe un bulevard zgomotos.

Apocalipsa n-a venit, dar de  vremuri nebune avem parte, nu ducem lipsa. Un vulcan incepe sa fumege in Islanda, dupa sute de ani de pauza. Si iata-l pe cel mai puternic om al lumii scurtandu-si o vizita in Irlanda, de teama nourilor de pucioasa care pot impiedeca zborul avioanelor si ajungand la Londra cu o zi mai devreme, atunci cand gazda, regina Marii Britanii,  nu terminasa de dereticat prin casa. Nici o problema, familia Obama nu-i mofturoasa, a primit gazduire la ambasasa SUA si a doua zi, ospitaliera Elisabeta a II-a si printul consort i-au intampinat pe ilustrii oaspeti la Palatul Buckingham, cu covor rosu si impunatoarea garda regala.a aceeasi ora, una din cele mai puternice tornade loveste o localitate din Missouri si ucide sute de americani.

Se pare ca scutul anti-racheta ii cam enerveaza pe rusi, cuplul Medvedev- Putin ameninta ca vor fi instalate astfel de scuturi si in” independenta” Bielorusie.Americanii se gandesc la amenintarea din Iran, rusii se uita spre vest. Ce au ei cu Europa occidentala cu multe tari lovite de sincopele unei crize prelungite, depinzand , de fapt, de gazele naturale din conducta controlata de Moscova? Mister. Dar oare e singurul mister care bantuie azi lumea? Pana si in tara noastra care –  datorita unor sanse oferite de o conjuctura favorabila a intrat in UE si NATO,   crezand ca a apucat pe Dumnezeu de picior- se petrec lucruri de-ti vine sa te crucesti, chiar daca esti liber cugetator. Nu exista dimineata in care sa nu afli de alte fapte de vitejie ale politistilor si jandarmilor care navalesc in case intr-un judet aflat la fruntarii sau altul, umfla cate 20-30 de vamesi sau ce se mai nimereste si ii duc la DNA. Urmeaza circul obisnuit, ba sunt retinuti si prezentati tribunalelor, ba sunt  arestati preventiv pentru 29 se zile, ba sunt eliberati si apoi iar rearestati. 

Coruptia e peste tot, macar si secretarul general al Ministerului de Interne e incatusat si bagat la zdup. Foarte bine, daca asa merita. Ce te faci insa cand auzi ca unul din marimile arestae cu tam-tam, este numit ca atasat al aceluiasi minister la Roma, pentru a sprijini eforturile fratilor nostri italieni care se infrunta cu asalturile infractorilor romani? Apocalipsa curata, ne-am invatat sa traim cu ea alaturi, impartim totul. Grangurii vilele, cu piscina si jacuzi, noi, cei multi, un apartament cu doua camere, ei somonul si icrele negre, noi iaurtul si branza de vaci, ei statiunile exotice, noi spatiile verrzi dintre blocuri, ei milioanele de euro , noi leisorii din lefurile taiate sau pensiile impozitate, ei camerele de spital din Viena sau Paris, noi paturile de pe holurile spitalelor noastre supra aglomerate.

Apocalipsa?  Zadarnic le e teama unora de ea, Apocalipsa  cea de toate zilele e de mult prezenta in viata noastra , in toate colturile lumii.

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban

5 Răspunsuri to “ORA 6, DUPA APOCALPSA”

  1. evelics Says:

    Dacă nu ar fi atâtia oameni cu o educatie precară,nu ar rezista nici sarlatanii care propăvăduesc asamenea enormităti,cum a fost cea care a bântuit lumea de curând.Cum bine spuneti,în realitate APOCALIPSA ne macină pe noi,cei de pe aceste meleaguri,si probabil nu numai,în fiecare zi.Fiecare obste cu apocalipsa ei,parte a celei universale.

  2. Gabriela Says:

    As fi tentata sa spun…apocalipsa ca in Romania nu mai exista…dar n-as avea dreptate! Avem aici, in Japonia, apocalipsa autohtona…dupa super-cutremur si tsunami si alte cutremure mai mici, prabusirea uscatului cu 75 cm, venirea apelor marii care nu au mai plecat – s-au asezat putin! – lichefierea terenurilor umplute cu pamant (care au fost candva lac, mare sau iaz), crapaturile uriase aparute in scoarta pamantului (care te fac sa-ti aduci aminte ce-ai vazut prin filme!), o centrala nucleara iesita de sub control care NU VREA sa asculte de comenzile omenesti si ameninta sa-si faca de cap si mai si, radiatiile trantite de vanturi si ploi pe unde nimeni nu se asteapta….SI PESTE TOATE suferintele oamenilor care sunt dincolo de puterea de exprimare a cuvintelor! La cei care au suferit anihilarea bunurilor lor de uriasele tsunami s-au adaugat cei obligati de stat sa evacueze zona de 20 km si apoi de 30 km in jurul centralei nucleare. Unii au plecat de bunavoie, altii au fost impinsi cu de-a sila si peste tot locul aceeasi intrebare: „cand ne putem intoarce?” Toate s-au vazut mai mult sau mai putin la televizor, pe tot mapamondul, dar suferinta oamenilor nu s-a vazut! Japonezul zambeste, nu spune ce are pe suflet…cel mult murmura a jale.
    „Tara arde si baba se piaptana!” e un proverb cat se poate de valabil in Japonia post-11 martie. Politicienii si-au gasit prilej de rafuiala ACUM, partidele de opozitie si cu cel de guvernamant nu-l mai vor pe Kan prim-ministru…ca n-a facut destul dupa cutremur! Si zor nevoie sa faca alegeri, sa se puna un nou prim-ministru…desi nici unul din ei nu e mai bun, nici unul nu va putea face nimic mai mult decat s-a facut, tocmai pentru ca reconstructia Japoniei dupa „apocalipsa” va dura mult si va fi un proces complicat, costisitor si nesustinut. Generatiile tinere nu sunt obisnuite sa duca greul, n-au trecut prin razboi si foamete! Toti alearga dupa bani, alte valori nu au! Si pentru asta fac orice: fura, omoara, mint…
    E adevarat ca aici nu sunt „maidanezi”…nici macar dupa apocalipsa!

  3. Nicolae Holban Says:

    E O MARE BUCURIE PENTRU MINE SA VAD „CUPLUL” EVELICS- GABRIELA SEMNAND COMENTARII IN BLOGIL MEU. SPER SA SE MAI REPETE ACEST EVENIMENT. DACA ACIDELE COMENTARII ALE LUI EVELICS AU DEVENIT O OBISNUINTA, COMENTARIUL GABRIELEI DIN INDEPARTATA JAPONIE A CONSTITUIT O ADEVARATA SUPRIZA. AM REMARCAT CONDEIUL GABRIELEI DIN SPIRITUALELE RANDURI SCRISE IN FERMECATORUL BLOG INCHINAT POEZIEI AL TALENTATEI EVELICS. SUNT NERABDATOR S-O MAI VAD SEMNAND SI IN BLOGUL MEU, OBSERVATIILE EI, FIE SI CRITICE, AR CONSTITUI O INCURAJARE PENTRU UN PUBLICIST OCTOGENAR CARE SE STRADUIE CA, SAPTAMANAL, DE OBICEI SAMBATA, SA-SI SPUNA PAREREA DESPRE LUMEA IN CARE TRAIESTE AZI.

    CU PRIETENIE, NICOLAE

  4. evelics Says:

    ACIDE ZICETI?BINE,BINE,STATI SĂ VEDETI CE ACIDĂ POT FI!
    HA!HA!HA!AM GLUMIT. ELENA.

  5. evelics Says:

    Apropo de maidanezii de care pomeneste Gabriela,ei i-am spus povestea pătaniei mele recente cu un maidanez.Nu stiu cui am mai povestit,asa că o fac aici.Veneam într-o zi,după amiază,spre casă;pe o alee nu prea aproape de mine,niste maidanezi„se certau rău de tot”cu unul mai mic purtat de stăpână în lesă,pentrucă maidanezii fac tare urât când unul care nu este de-al locului le încalcă teritoriul marcat cu grijă de instinctele lor…câinesti.Situatia nu m-a interesat si mi-am continuat drumul,dar,stai putin a zis probabil un maidanez,ce faci ne ignori total?Asa cred eu,căci altfel ce noimă ar avea ceea ce urmează?Mergând eu dusă pe gânduri,la un moment dat,nu stiu care dintre simturi,probabil o alarmă extrasenzorială,m-a făcut să arunc fulgerător înspre propriul meu spate mâna dreaptă în care aveam o geantă,nu prea mare,dar destul de burdusită,nici nu mai stiu cu ce,încât grosimea ei era destul de mare.Când am vrut să retrag mâna,sa o aduc la locul ei,pe laterală,surpriză,am adus-o cu javră cu tot,aceasta fiind prinsă cu coltii adânc de coltul,deja sfâsiat al gentii mele.L-am scuturat cu furia si forta fricii si,speriindu-se javra de data asta,a dat drumul gentii si a rupt-o la fugă,lasul!!!Vă închipuiti cam cu ce bucată din piciorul meu s-ar fi delectat javra dacă eu nu aveam reflexul acela inexplicabil?Dece s-o fi furisat în spatele unui om care nu prezenta nici o amenintare,să-l facă praf?Geanta am aruncat-o la gunoi.Acum precis stiti cât iubesc eu maidanezii si-mi pare rău,dar la un moment dat cred că nu voi mai putea trage o linie de demarcatie între maidanezi si câini…O fatetă a apocalipsei noastre cea de toate zilele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: