EU MA SINUCID, TU TE SINUCIZI, EL (EA) SE SINUCIDE

Eu, nu! Din dragoste de viata, din bucuria ca am apucat 82 de ani si sper sa mai traiesc inca multi altii…titlul l-am dat asa, din dorinta de a va retine atentia, dragi prieteni care imi accesati blogul din obisnuinta, din curiozitate sau din intamplare. Dar trebue sa remarc ca,  in ultima vreme, a te sinucide pare a fi devenit o moda, ceva care sa te aduca in atentia opiniei publice, pe prima pagina a tabloidelor si pe ecranul color al multor televiziuni. Va par cinic, chiar nesimtit sau cel putin deplasat? Imi cer scuze tuturor, inclusiv sinucigasilor! Daca a renunta la viata este socotit un act de lasitate, un pacat pentru care preotii, conform canoanelot, iti fac o slujba de doar cateva minute, oricat de bine ar fi platiti, eu il socotesc un act de mare curaj. Cum sa renunti de voie la ceva ce nu mai poti redobandi,  la bunul cel mai de pret, la viata ?

Ce-i mana pe sinucigasi sa recurga la asemenea gesturi? Nu sunt psiholog sau vreun filozof ori carturar de renume, nu am nici priceperea si nici caderea de a  judeca pe acei care au ales moartea in locul vietii. Nu fac parte nici dintre acei „analisti” de servici care se rotesc pe la diverse canale de stiri TV, priceputi la tot si la toate, gata sa-si dea cu parerea despre orice, in clipa cand li se pune un microfon la gura sau li se agata o micuta lavaliera la butoniera sau- in cazul unor doamne bune de gura -la decolteu. „Si atunci de ce te bagi, musiu?”- m-ar putea intreba, oarecum revoltat, Mitica al domnului Caragiale, care isi bea linistit o halba de bere, citind despre o studenta din tara noastra care a fost admisa la Cambridge, ca si-a luat zilele. Chiar asa, de ce ma bag?

Nu stiu ce mi-a venit, am simtit nevoia sa impartasesc niste intrebari care ma framanta de ceva vreme. Poate voi primi vreun raspuns, mai probabil nu, fiindca sunt tot mai putini- cei cunoscuti sau nou veniti in randul acelora care imi acceseaza tableta saptamanala din blog- care isi fac timp sa lase cateva randuri la comentarii. Poate fiindca vremea frumoasa de afara ii gonesc din fata calculatorului, poate ca lehamitea e de vina. De ce sa scriu, cine ma ia in seama? Poate marile si micile necazuri cotidiene sau , pur si simplu, temele pe care le abordez, nu-i incita la polemica , fie ea si mai putin cordiala.

Dar eu tot nu renunt si ma intreb: ce se intamla cu noi, de unde valul de sinucideri ale oamenior de toate varstele, din toate straturile sociale? Sa fie saracia de vina, disperarea acelora care vad ca nu-si mai pot apara familia de nevoi? Iata insa ca si oameni realizati, unii chiar instariti, cu afaceri infloritoare, isi pun streangul de gat. Sa fie bolile cu final stiut si cel suferind, vrand sa-si scuteasca apropiatii de tot ce urmeaza unor tratamente chinuitoare pe care le stiu ca sunt zadarnice, aleg sa-si grabesca sfarsitul? Atunci de ce o eleva eminenta, sanatoasa si plina de energie, dupa ce isi pune in spate o ranita pe care a umplut-o cu pietre, pentru a fi sigura ca nu se va razgandi, se arunca in apele Jiului? Si gestul sau este repetat,  cateva zile mai tarziu, de un alt elev, in acelasi Jiu pe care Tudor Gheorghe- mandru de Oltenia in care s-a nascut, canta atat de frumos si rascolitor: „Dunare daca n-aveam, Jiu` Dunare-l faceam…”

Se petrece ceva in tara noastra, se sinucid nu numai cantarete care nu pot concepe ca nu mai au succesul de altadata, nu numai oameni ai strazii carora bautura si mizeria le-au luat mintile, nu numai drogatii de „tip nou”- intoxicati de etno-botanice, ci si copii ale caror camere sunt pline de papusi si masinute minunate trimise de parintii lor care muncesc in Italia sau Spania, dar duc dorul mangaierilor de mama. Cunoaste cineva vreun leac pentru a pune stavila acestui val de sinucideri, mai inainte ca vreun autor inspirat sa compuna un hit care s-ar putea intitula chiar asa:”Eu ma sinucid, tu te sinucizi, el(ea) se sinucide”?

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban

6 Răspunsuri to “EU MA SINUCID, TU TE SINUCIZI, EL (EA) SE SINUCIDE”

  1. alma Says:

    cruda declinare, dar adevarata! cine nu s-a gindit, macar o data la aceasta scapare din virtejul vietii cind e prea ametitor? eu am facut-o! am cintarit avantajele si dezavantajele metodelor de sinucidere si m-am mingiiat cu gindul ca oricind situatia va deveni insuportabila voi putea deschide aceasta usa si voi pune capat necazurilor. asta in teorie, in practica, viata are radacini puternice in sufletul omului, si nu se lasa usor smulsa. au fost oameni, si nu putini, de-a lungul veacurilor care au suferit torturi fizice si psihologice de ne descris, si care totusi , sa-au agatat de viata”cu dintii si unghiile”. de ce altii se sinucid fiindca au cazut la examen sau au pierdut banii la cazinou, sau din alte motive oarecum banale, nu putem sti. suferinta e subiectiva.ceea ce unei persoane i se pare un obstacol greu de trecut, altuia i se pare sfirsitul drumului.de ce e asa? nu stiu, si cred ca nici psihologii nu stiu! stiu numai ca datorita presei(tiparita si filmata) aflam despre sinucigasi mai mult decit in trecut.de ce sint unii care, fara motiv aparent, imita pe sinucigasi, e tot un mister! eu, ca si nae, iubesc viata, cu toate imperfectiile ei, si sper ca nu voi ajunge in situatia in care o voi parasi voluntar.

  2. Semion Carajia Says:

    mda… cred ca cea mai mare parte din vina o are presa in special TV-ul, toti adolescentii care privesc canale de muzica mai heavy au astfel de ginduri, iar chestia cu preotul nu face mare slujba daca te sincuzi nu e un argument ca sa nu te sinucizi! preotii sunt niste slugi platite, dar ce sa-i faci asta e , viata trebui traita pina la capat, chiar daca acest capat/sfirsit vine de la etajul 10

  3. Alma frenkel Says:

    draga nae,dupa ce am scris un mic comentariu la ultima ta tableta, am citit comentariile la tableta anterioara si am dat peste un cuvint pe care nu-l cunosc. ce inseamna „maidanezi”? cit despre sinucideri, subiectul m-a preocupat mult, nu numai metodele ci si cauzele.preocupare mea a fost , ca sa zic asa, academica.eu sint optimista din fire si cred ca putem gasi o solutie la ori ce problema, si daca nu, atunci rabdam! in ori ce caz, azi, viata mi se pare tare frumoasa! ma simt bine, toti cei care imi sint dragi, sint bine si ei. gradina mea infloreste si petrec in ea ore de relaxare impreuna cu manfred si o carte buna.
    in mica mea lume totul e bine! bineinteles ca nu e totul perfect, altfel s-ar supara zeii carora nu le place sa-i fie omului prea bine! ori cum sper sa fie cum zicea tata cind statea la un pahar de vin bun cu prietenii:”” cind ne-o fi rau, asa sa ne fie! ”
    acum ma duc sa stropesc plantele caci va fi cald.

  4. Nicolae Holban Says:

    VA MULTUMESC PENTRU COMENTARIILE VOASTRE, SOSITE MAI PROMPT CA DE OBICEI…ASTEPT SI ALTE EVENTUALE RASPUNSURI LA INTREBAREA MEA DE CE SE SINUCID OAMENII…
    MA INTREBI, DRAGA ALMA , CE INSEAMNA „MAIDANEZI”.STIU CA NICI LA VOI, IN iSRAEL, NU TOATE SUNT PERFECTE. VA ADMIR PENTRU CUMPATAREA PE CARE O DOVEDITI , TRAIND MEREU SUB AMENINTAREA ATACURILOR TERORISTE. DACA INTREBI CE INSEAMNA MAIDANEZ, E INCA UN SEMN CA TRAITI INTR-O TARA CIVILIZATA….
    EI BINE, MAIDANEZ SE SPUNE DESPPRE CAINII NIMANUI CARE BAT STRAZILE, DEVENIND UNE0RI VIOLENTI CAND SUNT PROVOCATI…CAINII PENTRU CARE AUTORITATILE LOCALE PRIMESC SUME INSEMNATE DE BANI PENTRU A FI ADUNATI IN ADAPOSTURI, UNDE SA FIE INGRIJITI, HRANITI, SI- DACA NU-SI POT GASI UN STAPAN, SA FIE STERLIZATI, INSEMNATI SI LASATI DIN NOU PE STRAZILE DE UNDE AU FOST ADUNATI PENTRU ASI GASI SFARSITUL NORMAL, FARA A SE MAI PUTEA INMULTI, DESI OFICIAL LI SE SPUNE CAINI COMUNITARI- ADICA SE AFLA IN GRIJA COMUNITATII LOCALE- LI SE SPUNE MAIDANEZI, ADICA FIINTE CARE TRAIESC PE MAIDANE…BANUIESC CA DOAMNA DIN JAPONIA CARE S-A REFERIT LA MAIDANEZI, S-A GANDIT NU NUMAI LA CAINI, CI SI LA OAMENII FARA ADAPOST, CARE N-AU LOCUNTA SI NICI UN MIJLOC DE TRAI, CARE TRAIESC DIN CERSIT SI MANACA UNEORI DIN RESTURILE PE CARE LE GASESC IN TOMBEROANELE DE GUNOI.

    CU PRIETENIE, N.H.

  5. tester Says:

    Iata o tema care procupa omul din momentul incare a devenit constient de existenta sa si de dreptul sau aupra proprei sale fiinte; to be, or not to be.
    Nefiind „consultati” asupra intrarii in viata, avem dreptul sa decidem asupra momentului in care o vom parasi. Este o problema de optiune dar mai ales de curaj. Imixiunile religioase sau de alta natura nu-si au locul in rezolvarea acestei dileme. Cand nu este vorba de un moft stupid, cand potentialul sinutigas are de rezolvat probleme insurmontabile precum o boala chinuitoare in stadiul final sau o grava situatie economica, ce i-ar afecta total pe cei dragi decizia trebuie sa-i apartina celui in cauza.
    Societatile evoluate, precom cele din Elvetia sau Olanda, au legi care permit moartea asistata, pentru cei cu motive intemeiate. Dar pana sa ajungem noi romanii la aceasta decizie [probabil niciodata, ipocrita si inapoiata noastra BOR se va opune categoric] vor mai trece zeci de generatii. Zeci de generatii se vor mai chinui impreuna cu ai lor pana la inevitabilul sfarsit.

  6. evelics Says:

    Cred că există mai multi factori care concură la acest flagel prezentat cu lux de amănunte de presă(si acesta este unul dintre motive).În primul rând,sărăcia cvasigeneralizată si lipsa de perspective si de sperante,asa fiind spus elegant,pentrucă pe multi îi omoară pur si simplu foamea,a lor si a celor apropiati,cărora nu le pot oferi nimic.În situatia aceasta disperată pentru foarte multi oameni,cred că se produc mutatii de ordin psihologic ce alterează instinctul de conservare.Să multumim pentru asta autorilor morali ai acestei stări de fapt,autori mai usor de identificat acum,ca oricând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: