70 DE ANI DE LA DUMINICA SANGEROASA DIN IASI

Iata, m-am intors cu bine din mini-vacanta de la Cristian, calamitatile au ocolit zona Brasovului si zilele petrecute  in vila JCC-Centrul comunitar evreesc  de „tinerii de la 65 la 125 de ani”- cum scria in afisul de bun venit  in tabara -s-au dovedit, ca si in verile trecute despre care am  mai scris in blogul meu,  deosebit de placute. Aceeasi atmosfera de liniste si pace, vegheata de exigenta si competenta Sanda Wolf, sprijinita de voluntarii care o ajutau sa mentina  buna dispozitie si odihna activa, de la gimnastica matinala si pana la ore de discutii pe cele mai diverse teme . Fireste, nu putea lipsi amintirea pogromului din Iasi de la care se vor implini, la 29 iunie, sapte decenii.

Ca de obicei, s-au organizat si doua excursii. Daca la aceea de la Brasov n-am ezitat sa ne urcam in autocarul care ne ducea in unul dintre cela mai frimoase orase unde mi-a facut placere sa merg de zeci de ori cu si fara o treaba anume, la Cheile Damboviciarei am renuntat, cum sa ma aventurez intr-o pestera cu teren, inevitabil, dificil, daca si pe aleile asfaltate ale livezii care inconjura cocheta vila paseam cu prudenta, picioarele mele socotind, pe semne, ca e vremea sa iasa si ele la pensie! Asa se face ca am ramas singuri aproape o zi intreaga. Si daca neastamparata mea sotie, dupa o ora de plaja facuta pe larga terasa- sfidand alerta cu radiatiile soarelui „care pot dauna grav sanatatii,”intocmai avertismentelor inscrise pe pachetele de tigari, a pornit intr-o plimbare pe strazile din preajma vilei, eu m-am asezat confortabil intr-un micut „fotoliu” de plastic, intr-un colt racoros din livada strajuita de brazi pe care zburdau veverite.

Era o dimineata senina, cu un cer albastru, care imi amintea de duminica aceea de acum sapte decenii de la Iasi. Aveam pe atunci 12 ani, locuiam intr-o camera , impreuna cu tata si fratele meu mai mic, in aceeasi curte cu locuinte -vagon unde traiau si bunica, si multi dintre fratii si surorile tatei. Mama murise cu un an inainte si de noi avea grija o matusa buna la suflet care era de fapt „sponsorul” nostru, cine sa aiba nevoie de mobila de lux – tata era tamplar- in ani de razboi si restriste? Cu o saptamana in urma Antonescu- viitorul maresal. acum doar general , conducatorul statului, rostise istorica porunca:”Ostasi, va ordon treceti Prutul! „Eram in razboi, orasul era plin de militari romani si nemti care marsaluiau prin oras in drumul spre front. Inca de vineri panica, disperarea se instalasera printre noi. In multe case navaleau grupuri de civili, inarmati cu bate, cu ochii scosi din orbite cautand pe „jidanii tradatori”(!). De pe acoperisuri se tragea in coloanele de ostasi,  Aveam sa aflam mai tarziu ca erau legionari provocatori care imprastiau zvonul ca”jidanii ucideau pe bravii ostasi romani.” Au tarat cu forta pe un evreu pirpiriu si speriat de moarte, l-au schingiuit si l-au fotografiat langa o mitraliera, dupa care l-au dus la chestura de politie drept”dovada”.

Pe strada treceau masini cu megafoane prin care se striga ca toti barbatii evrei, incepand de la 16 ani, sa se prezinte la chestura pentru a fi verificati. Cine avea domiciliu in Iasi va primi o dovada de libera trecere si se va inapoia acasa, cine nu se va prezenta va fi impuscat oriunde va fi gasit, impreuna cu intreaga familie si pe aceia care i-au ascuns. Multi vecini cumsecade dintre crestini, ne-au poftit afara din casele lor  sa ne ascundem pe unde putem, aveau si ei copii, la era teama. Tata, impreuna cu fratii si cumnatii lui, au plecat spte chestura care era la doi pasi. Unul dintre frati, mezinul , a dat sa se intoarca. Bunica a inceput sa se vaite, sa- l roage :”Nu te gandesti la copii, vrei sa-i omoare?” Imi sta in fata ochilor scena:  acest unchi al meu, un tip  cam nervos , speriat cum era, a plecat totusi, dupa ce a aruncat o legatura de chei la picioarele bunicii.”N-o sa ne mai intoarcem – a tipat el , o sa vezi!”

Ce a fost la chestura se stie, nu vreau sa mai povestesc,ar trebui sa scriu un roman. Roman pe care l-a scris fratele meu, Sorin, intitulat”Vinovatia mielilor”, aparut in 2002  la editura „Eminescu”- la un an inaite de decesul lui- si retipart  la editura „Virtual” , carte electronica ce poate fi accesata pe http http://www.corectbooks.com . Acolo se gaseste un capitol despre pogromul de la Iasi de-a dreptul cutremurator. Curtea chesturii era plina de evrei, 3-4000 de tineri si batrani, au stat in soare ore intregi in asteptarea „dovezii-fantoma”. Pe zidurile inalte ale cladirii strajuiau jandarmi cu armele in pozitie de tragere. Intr-un tarziu si-a facut aparitia o trupa de nemti imbracati in uniformele negre ale SS. Un fior de groaza a strabatut multimea, oamenii se asteptau la ce e mai rau. Asa a si fost, cand  au inceput sa se foiasca, s-a auzit un foc de arma. A fost de-ajuns ca sa se instaleze panica, toti au dat sa fuga spre poarta, au inceput sa tacane mitralierele, trageau si nemtii, trageau si jandarmii. Au fost ucisi sau schiloditi sute de oameni. Curtea s-a umplut de sange, s-a ordonat de catre un ofiter neamt sa fie incolonati supravietuitorii si scosi din curte. „E zona de front si trebuie pastrata ordinea!”

Coloana de evrei, pazita de jandarmi, a marsaluit spre gara Nicolina, gara mica a orasului. Doua garnituri de trenuri de marfa erau garate acolo. Tata si toti cei din familia mea, nu se stie prin ce miracol s-au nimerit impreuna , au fost urcati intr-un vagon , inghesuiti mai rau decat vitele, cati incapeau, unul langa altul, optzeci sau o suta, au fost inchise obloanele si sigilate. Inca inainte de plecarea acestor garnituri- care vor capata denumirea de „Trenuri ale mortii”- din cauza caldurii, al lipsei de aer si apa, au inceput sa moara oameni. Trenul in care se afla tata si toti ai mei s-a miscat intr-un tarziu spre Podul Iloaei, o mica localitate rurala aflata la vreo 30 de kilometri de Iasi, o distanta care poate fi strabatuta in 20-30 de minute. Ei bine. trenul a ajuns peste opt sau zece ore, nimeni din aceia care mi-au povestit toate aceste grozavii nu-si mai poate aminti exact. Oamenii se sfarseau in chinuri cumplite, unii, innebuniti de sete, urinau in batiste pe care le sugeau si, fireste, mureau indurand dureri pe cae nu ni le putem imagina.

Toate astea nu le-am citit decat mult mai tarziu, eu povestesc doar ce mi-a spus tata.  Unchiul meu, mezinul cel nervos, a apucat sa ajunga langa o crapatura a vagonului, a bagat nasul acolo sa traga aer cat putea. Din cand in cand, il  sprijinea si pe tata si-i dadea locul sa traga si el putin aer. Cand au ajuns in sfarsit la destinatie- cealalta garnitura a fost indrumata spre Calarasi- si s-au deschis obloanele vagonului , oamenii ,morti si vii, s-au prabusit ca lemnele. Nu stiu cum s-a facut, plouase sau se spalase peronul, tata a cazut intr-o baltoaca, cu fata in jos. Satenii adunati la gara erau ingroziti, multi isi faceau cruce, inainte de a-i ridica pe cei morti si sa-i arunce, asa cum li se poruncise, in carute, pentru a-i ingropa intr-o groapa comuna. Era vara, cei morti incepeau sa se descompuna, era pericol de molima.

Tata afost aruncat si el intr-o caruta, l-a zarit mezinul cel nervos. l-a vazut miscand, probabil ca baltoaca in care cazuse l-a trezit…De unde a avut putere mezinul sa tipe cu vocea lui de stentor:”Dati-l jos, e viu?!” Un satean a ezitat, dar vazand ca jandarmul intoarce capul, impreuna cu un alt consatean l-a apucat binisor si l-a depus pe pamant. O femeie s-a apropiat de el, avea o caldare cu apa, a avut minte sa nu-i dea o cana sa bea, l-ar fi ucis cum au patit atatia altii care s-au lacomit la baut, i-a umezit doar buzele, si-a umezit sortul si i l-a pus pe frunte, atunci tata a deschis ochii si a privit-o….Cum a ajuns in lagarul de munca fortata, e o alta poveste.

…O veverita s-a apropiat de picioarele mele, va fi crezut ca bastonul de bambus, mostenire de la tata, o fi vreun copac mai tanar. M-am miscat, si atunci veverita din generoasa livada de la vila din Cristian a zbughit-o, intr-o clipa nu i-am mai vazut decat coada stufoasa printre crengile unui brad de alaturi. S-au intamplat vreodata toate cele povestite ? Nu cumva am visat? Am  citit ca multi tineri – si nu numai din tara noastra- se intreaba ce-i acela pogrom,cum adica holocaust?

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban

10 Răspunsuri to “70 DE ANI DE LA DUMINICA SANGEROASA DIN IASI”

  1. Alma Says:

    draga nae,dupa ce am citit ultima ta tableta. am ramas cu ochii pe ecran, timp indelungat. am simtit nevoia sa scriu un comentariu dar gindurile mi-erau prea involburate ca sa prind pe vre-unul. imaginile intercalate a coltisorului de rai de la cristian si a iadului de la chestura si trenurile mortii, m-au tulburat prea tare. ma-am intrebat cum s-ar fi desfasurat viata ta daca tatal tau ar fi pierit atunci. si daca tatal meu nu ar fi supravietuit printr-o minune, ororii din curtea chesturii, e clar ca eu nu asi fi existat si nici minunatele mele fete si scumpii mei nepoti! si pentru prima data, am inteles de ce la evrei, in cele mai fericite momente ( la nunta, de exemplu) se aminteste de distrugerea templului. trebuie sa fim recunoscatori pentru clipele senine si fericite, si sa ne amintim de incercarile parintilor si a strabunilor,si poate aceste amintiri crunte, pe care le-am mostenit, fiind povestite iar si iar, vor aduce modestul lor aport la creerea unei omeniri pentru care razboiul si genocidul vor fi numai amintiri de demult si nu un pericol de viitor.
    cu drag,


    alma

  2. holban08 Says:

    DRAGA ALMA, CA INTOTDEAUNA COMENTARIILE TALE MA FAC SA REGRET CA TU N-AI DEVENIT ZIARISTA, MOSTENIND DE LA TATAL TAU,GODELL, UN TALENT IESIT DIN COMUN.
    DACA VIATA TA S-A ASTERNUT ALTFEL,CEL PUTIN AI SATISFACTIA CA ACOLO, IN ISRAEL,AI DEVENIT „SEFA” UNUI CLAN CU 4 FETE SI 12 NEPOTI !
    ITI INTELEG TULBURAREA PE CARE AI RESIMTIT-O CITIND TABLETA DE MAI SUS. TE ROG SA MA CREZI CA SI MIE MI-A VENIT GREU SA O SCRIU. AM CAUTAT SA-MI INFRANEZ DUREREA, PATETISMUL,SA EVIT METAFORELE, SA MA MARGINESC DE A RELATA PE UN TON SOBRU NUMAI CELE VAZUTE CU OCHII MEI SAU POVESTITE DE TATA, SUPRAVIETUITOR, ALATURI DE UNCHII MEI AI „TRENULUI MORTII”.TOTI CEI DESPRE CARE AM SCRIS SUNT ACUM IN ALTA LUME, IN URMA LOR AU RAMAS COPII, NEPOTI SI STRANEPOTI.
    SI IATA-MA SI PE MINE DEVENIT SINGURUL SUPRAVIETUITOR DIN FAMILIA MEA AL ACELUI TERIBIL POGROM DIN IASI…
    SPER DIN TOATA INIMA CA ASEMENEA FAPTE ORIPILANTE SA RAMANA DOAR ISTORIE, CU TOATE CA, DIN PACATE, IN LUME SE PETREC ATATEA NELEGIUIRI, CA SUNT OAMENI CARE PUN SUB SEMNUL INTREBARII EXISTENTA HOLOCAUSTULUI. BA MAI MULT, SUNT LEADERI AI UNOR TARI- SI NU MA REFER NUMAI LA ACELA DIN IRAN- CARE INDEAMNA DIRECT SAU INDIRECT LA ACTE ASEMANATOARE.
    CU PRIETENIE, NAE

  3. Gabriela Says:

    Sunt nascuta in 1948, deci cam la un an dupa instalarea Republicii Populare. La scoala (timp de 11 ani) cand erau lectii de istorie a Romaniei ajungeam cu explicatiile pana la 1921 – anul infintarii Partidului comunist in Romania, cu tamtam si demonstratii (care s-au dovedit a fi minciuna, una din cele MULTE!) – dupa care se sarea la guvernul Petru Groza. Nu prea era clara perioada dintre cele doua evenimente, de parca se lasase nefiinta pe teritoriul romanesc. Despre 23 august si intoarcerea armelor impotriva dusmanilor hitleristi, alaturi de „viteaza Armata Rosie”….am invatat si vorbit de ne dureau falcile!
    Regii, Antonescu, Garda de fier….peste astea s-a trecut usor ca fulgul! Asa ca n-am auzit decat mult, mult mai tarziu despre pogromul de la Iasi – intre timp fiind convinsa ca romanul obisnuit n-a avut niciodata nimic impotriva evreului…de ce ar fi avut?!
    Ceea ce doresc sa va spun este ca dupa 1990 ( eu fiind atunci deja in Japonia) am tot asteptat scoaterea unei Istorii a Romaniei care sa nu mai fie o MINCIUNA! Si…nu stiu DACA acest eveniment s-a petrecut?! La lectiile mele de romana, aici in Japonia, trebuie sa prezint si cate ceva despre istoria poporului roman si marturisesc ca pasesc cu multa grija printre informatii ca …nu stiu daca ceea ce stiu eu e adevarat sau nu, adica sunt inoculata cu ceva ce mi-a fost bagat in creier cand eram copil si care nu prea vrea sa iasa de acolo decat daca este vorba de informatii clare si bine sustinute.
    Sunt convinsa ca sunt multi romani care, ca si in cazul meu, isi pun intrebarea: cine suntem, de unde venim si ce-am facut in toata aceasta existenta de peste doua milenii?!

  4. rivka65 Says:

    Draga Nae,
    Te admir si-ti admir curajul de te a intoarce 70 de ani inapoi la amintiri foarte dureroase.Intotdeauna ni se spunea ca trebuie sa infrunti greutatea ca sa poti continua /
    Dar, noi , evreii ,vroiam sa uitam ,ca sa putem continua ,a trai mai departe.Si era aproape imposibil. Ne-am dat seama ca nu se poate si nu e voie,caci stergem milioane de suflete care au fost ucise numai pentru ca erau evrei.
    Trebuie sa-ti multumesc ca ai scris aceasta tableta.
    Eu,nascuta la Iasi dupa progromul amintit ,nu am aflat de el decat dupa moartea lui Stalin,si asta fiidca ai mei ,tata si fratele care au iesit in viata de la chestura renumita si bagati in trenul mortii,aveau frica de eliberatori ,care ii faceau sa dispara pe cei care povesteau.
    Cuvintele tale au starnit in mine furie si regrete.
    Familia mea mi-a povestit foarte tarziu in timp de progromul de la Iasi.
    E dureros sa afli ca vecini care traiau langa tine zeci de ani , au fost cauza atator crime.
    O corespondenta ti-a scris ca generatia postbelica nu cunoaste istoria anilor1920-48.
    Nici eu nu o cunosc.Este predata in scoli?As ghici ca nu.
    Puterea condeiului tau(blogul care il inlocuieste),este medicamentul bolii altzheimer care loveste generatia de acum ,pe tot globul
    Trebuie sa invat de la tine ,sa nu uit trecutul ,traind prezentul.
    Iti urez , numai bine,
    Cu drag,
    R…..

  5. Holban Says:

    SUNT IMPRESIONAT DE NUMARUL MARE DE INTERNAUTI CARE AU ACCESAT BLOGUL IN CELE 3-4 ZILE DE CAND AM PUBLICAT TABLETA. LE MULTUMESC PRIETENILOR CUNOSCUTI SI NECUNOSCUTI CARE AU FACUT PERTINENTE COMENTARII, CA SI ACELORA CARE MI-AU TELEFONAT CA SA MARTURISEASCA UIMIREA LOR CAND AU AFLAT CELE INTAMPLATE.
    UNII FOSTI COLEGI DE REDACTIE DE LA TVR REPROSANDU-MI APROAPE FAPTUL CA NU AM POVESTIT NICIODATA GROZAVIILE PRIN CARE AM TRECUT.
    IN TIMPUL COMUNISMULUI AR FI FOST UN ACT DE CURAJ SA VORBESC DE ACEA PERIOADA DUREROASA. ERA LIMPEDE CA VIGILENTII TOVARASI CU „OCHI ALBASTRI”N-AR FI TOLERAT UN ASEMENEA” ELEMENT PROVOCATOR” IN CADRUL UNEI INSTITUTII DE CULTURA AFLATA DIRECT SUB CONTROLUL CONDUCERII SUPERIOARE A PARTIDULUI. AM FOST LAS SAU OPORTUNIST? SE POATE CREDE SI ASA. CA SA FIU CINSTIT, IMI PLACEA PREA MULT PROFESIUNEA MEA, LA TVR AM AJUNS DUPA CE APROAPE CINCI ANI AM LUCRAT „IN MUNCA DE JOS”- CUM SE SPUNEA PE ATUNCI- CA LACATUS MONTOR LA FABRICA DE AUTOBUZE, DUPA CE AM FOST DAT AFARA DE LA ZIARUL SINDICATELOR CA URMARE A ORIGINII MELE „NESANATOASE”.(!)
    IN PLUS, SOCOTEAM CA NU E BINE SA PROVOCI EVENTUALE ANIMOZITATI INTR-UN COLECTIV IN CARE EVREII- ATATI CAT ERAU- NU ERAU DISCRIMINATI.
    STIMATA CORESPONDENTA DIN INDEPARTATA JAPONIE- CARE INTERVINE A DOUA OARA IN BLOGUL MEU SI II SUNT PROFUND RECUNOSCATOR, SE MINUNEAZA CA NICI ACUM, DUPA REVOLUTIA DIN DECEMBRIE `89 NU SE PUBLICA IN ROMANIA O ISTORIE ADEVARATA DESPRE EPOCA DINTRE CELE DOUA RAZBOAIE SI NICI DESPRE ANII DE AZI.
    LUCRARI SCRISE DE MARTORI OCULARI SAU ISTORICI REMARCABILI, DISPARATE, POT FI GASITE CHIAR SI PE GOOGLE SAU IN EDITURA”VIRTUAL ” DE CARTE ELECTRONICA, ACCESAND PE http http://www.corectbooks.com. dar nu trebuie sa ne miram de „gaurile: din manualele de istorie, daca amintim de exemplu de scandalul iscat de o interventie televizata a presedintelui tarii care si-a exprimat parerea ca fostul suveran Mihai I, om ajuns la 90 de ani care duce, alaturi de familia sa , o existenta discreta a carui contributie la admiterea noastra in NATO si UE,este bine cunoscuta, a fost calificat, nici mai mult, nici mai putindezat drept TRADATOR FIINDCA A ABDICAT SUB AMENINTAREA CA ALTFEL VOR FI UCISI CIRCA O MIE DE STUDENTI PROTESTATARI SI „SLUGA A RUSILIOR””(!)
    ASA STAU, DIN PACATE, LUCURILE . EU SPER CA ROMANII- CARE AU TRECUT DE-A LUNGUL VEACURILOR PRIN NU PUTINE INCERCARI GRELE, VOR REUSI SA TRAVERSEZE CU BINE SI ACESTI DIN URMA ANI, IN CONDITIILE CRIZEI GLOBALE CARE A GASIT ROMANIA SUB O CONDUCERE POLITICA SI ECONOMICA INCOMPETENTA, BIROCRATICA SI CORUPTA.

  6. evelics Says:

    As fi făcut un comentariu plecând dela noua manifestare incalificabilă a presedintelui,aceea de a ataca cu violentă si fară motiv si dreptate un om care este omul-istorie si simbol românesc,si care nici nu ar trebui să se afle vreodată printre cuvintele rostite de cei care conduc acum(spre prăpastie)tara.Dar distinsa noastră gazdă mi-a luat-o înainte,vorbind despre acst lucru.
    Istoria noastră,dacă nu a fost repusă pe un făgas corect în cei 21 de ani dela revolutie,în perioadele în care am avut parte te succesiunea unor conduceri civilizate si democratice,în momentul de fată nu are nici o sansă să redevină oglinda corectă a vremurilor trecute,pentrucă nimic di ceea ce se petrece acum aici nu concură la corectitudine,totul respiră incompetentă,fals,coruptie.Si la ce le-ar servi vârfurilor actuale să se încline cu adevărat pios fie si o clipă în amintirea acestor oameni,evrei,care au fost supusi la suferinte inimaginabile?Poate că va fi vreo ceremonie,dar suflet,precis nu.
    Să ne reculegem un moment în memoria tuturor victimelor nemerniciei unor asa-zisi oameni,în momentele trecute în care istoria a fost martoră a fărădelegii si să facem astfel încât aceste momente să nu se repete.

  7. Dora Fradis Says:

    Dragul meu prieten,
    Am citit abea acum acest blog, avand in ultimul timp alte prioritati. Am citit atata despre holocaust, dar ceea ce scris tu m-a impresionat in mod deosebit. Nu am stiut ca ai fost lovit direct de tragedia pogromului de la Iasi.
    Cred ca trebuie sa cautam sa trecem peste nenorocirile trecutului ca sa putem continua sa traim o viata normala.
    Dar nu trebuie si nici nu putem sa uitam si mai ales sa le amintim generatiei actuale ce atrocitati s-au comis asupra unor oameni care nu aveau alta vina decat ACEEA DE A SE FI NASCUT EVREI, sa combatem afirmatiile absurde ale unora ca holocaustul nu ar fi existat.
    Imi pare bine ca v-ati simtit bine in minivacanta de la
    Cristian si ati stiut sa va petreceti timpul in mod placut chiar

    daca nu ati putut tine pasul cu toate drumetiile organizate.

  8. alma Says:

    .si eu ca si gabriela si rivka, m-am nascut dupa razboi. ca si ele, am invatat la scoala istoria „oficiala” a romaniei, adica a micului si viteazului regat a lui decebal, si a maretei republici populare ( mai apoi socialiste), sora mai mica a uniunii sovietice. pe actul meu de nastere sa afla pecetea regala, caci regele a abdicat cam 3 saptamini dupa ce m-am nascut, dar in afara de faptul ca a fost si nu mai este, n-m stiut nimic despre acest rege sau despre parintii lui.nici despre prigoana evreilor nu am prea auzit, putinele fapte pomenite fiind asociate numai cu armata ” cuceritorilor” nazisti. n-am auzit nici despre evreii ciomagiti si aruncati din tramvaie in plina viteza de catre studenti romini ( asta inainte de razboi), nici de chestura sau trenurile mortii.abea la 16-17 ani am auzit pe tata povestind despre clipele grele de teroare prin care au trecut. am aflat si povestea prietenulu tatei, regizorul andrei calarasu, care,fiind adolescent a fost luat cu tatal lui in aceleasi vagoane ca si tatal lui nae,in garnitura ce a mers la calarasi.am inceput sa citesc carti si articole scrise de persoane care au supravietuit holocaustului, dar asta fiindca sint evreica si acele crude evenimente ma ating personal.cum poate insa un tinar roman, sau chiar unul de virsta mea, sa stie despre ce s-a petrecut in tara lui in acea perioada intunecata, daca ea nu e pomenita in cartile de istorie? si cred ca nici polonezii sau ucrainienii sau ungurii nascuti dupa razboi n-au invatat la scoala despre deportari ale evreilor. poate cei care locuiesc pe linga fostele lagare de munca si anihilare, sa fi aflat de ce tot vin pe la ei delegatii de elevi din israel.
    nimeni nu vrea sa-si aminteasca de fapte rusinoase din trecut, dar noi, urmasii celor chinuiti si asasinati, trebuie sa nu uitam si trebuie sa amintim si celor care au fost in afara gardului de sirma ghimpata, ca acest gard a existat, si ca istoria nu poate dispare, chiar daca e negata!

  9. tester Says:

    Am avut intotdeauna prieteni evrei, unii dintre ei oameni de foarte buna calitate. Ca atare problemele legate de acest nefericit popor m-au interesat in mare masura. Pogromurile legionare sau masacrul dela Iasi m-au indignat in mare masura. Trenurile mortii cu care au fost deportati evreii in Transnistria, lipsiti de mancare si apa, ceeace ii condamna la o moarte chinuitoare. asistarea la aceste trecerea acestori trenuri au fost de natura sa scoata din minti pe cativa functionari CFR care au urmarit neputinciosi chinul acestor martiri Faptele mi-au fost relatate de tatal meu. Odata ajunsi la ‘destinatie’ cei care mai rezistasera, erau aruncati in camp, in frig sau arsita. Noroc de cei cativa tarani rusi care s-au milostivit cu o cana de apa sau o bucata de paine. Este adevarat ca au existat si lagare in care cativa comandanti romani corecti au organizat munca, ferindu-se de excese, dar erau cazuri rare. Cine a scapat au depus marturie.
    Totusi cifra de 200.000 evrei morti in Romania mi se pare exagarata, poate doar daca i-am aduna si pe cei din Ardealul ocupat. Horti i-a livrat in numar masiv trupelor SS, de unde au fost trimesi in lagarele de exterminare pentru aplicare ‘solutiei finale’.
    Acum Romania este condamnata pentru holocaust, exista legi care interzic negarea acestuia, la noi.
    Asasinului maghiar i-au inaltat o statuie.
    N-am auzit pe cineva sa protesteze.

  10. Paul Says:

    Draga Nae,

    Abia acum dupa aproape o luna de la publicarea articolului tau am reusit sa-l citesc. Foarte emotionant si evocator. Scenele pe care le descrii imi apar atit de vii in fata ochilor incit pot sa devina un scenariu de film. Ma mir chiar ca Andrei Calarasu nu a facut niciodata un film care sa aduca la lumina pogromul di Iasi. Am auzit de multe ori aceste descriptii ale pogromului din Iasi care s-au intimplat familiei apropriate, in special la prefectura, dar nu am auzit nici o descriere atit de vie de la ce s-a intimplat in trenuri; putina lume a scapat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: