ADEVARUL DESPRE GROPILE COMUNE DE LA POPRICANI

  ” DE CE S-A ASTERNUT VALUL TACERII PESTE MASACRUL DE LA POPRICANI?

Este titlul unei tablete pe care am publicat-o la 18 decembrie 2010 in blogul meu. In incheiere , scriam :”Ma simt indreptatit sa insist in intrebarea mea.  Ori acolo, la Popricani, n-a fost nici un pogrom, ACCEPT, dar atunci despre ce schelete este vorba, sa ni se spuna limpede ! Ori rabinii n-au fost convinsi ca e vorba de oseminte evreesti, ACCEPT, dar atunci sa o spuna cu vorbele lor sau macar ale domnului deputat Aurel Veiner, cel care a participat cu piosenie la o slujba ecumenica unde nu s-au servit gustari de post, dar nici preparate caser. Sau  pentru oribilul pogrom e de vina armata- si atunci se incearca musamalizarea intregii afaceri, CEEA CE, CU TOATA DUREREA, NU E DE ACCEPTAT. Sau n-a fost nici un masacru la Popricani si  grupuri NEINDEFICATE de civili- unii cu copii in brate- au sapat gropi comune si s-au aruncat in ele , cuprinsi de un soi de nebunie colectiva , acoperindu-se unii pe altii cu pamant, cei ramasi in viata semanand, in loc de porumb… gloante . AM ZIS! DIN ACEASTA DILEMA NU PUTEM IESI ! Cine  si cand ne lamureste?”

M-a ajutat amicul meu, doctorul. Mi-a trimis zilele trecute un e-mail in care era reprodus un zguduitor reportaj realizat cu prilejul unei ceremonii de comemorare a martirilor ucisi – reportaj despre care un publicist octogenar, el insusi supravietuitor al pogromului de la Iasi- il socoteste cu totul remarcabil pentru sobrietate si acuratetea scriiturii. Imi iau indrazneala sa-l reproduc si in blogul meu, socotind ca e datoria mea sa cer scuze pentru indignarea pe care mi-am exprimat-o atunci cand am vazut ca s-a asternut tacerea asupra celor petrecute la Popricani, dupa zarva iscata doar o singura zi pe sticla televizoarelor din Romania.

„Popricani si Săbăoani – gropi comune din timpul Holocaustului

    de Eva Galambos (24-7-2011)

    Doua nume puţin cunoscute până nu demult, dar pline de încărăcatură istorică. Legate de cea mai cumplită tragedie a evreilor din Romania –Holocaustul. Am vrut să scriu despre ele deoarece la comemorarea pogromului de la Iaşi de la sfârşitul lunii iunie, despre care s-a amintit  pe site-ul “Acum”, ele au fost citate. Dacă denumirea localităţii Săbăoani a fost cunoscută de istorici, fiind de obicei cuprinsă într-o enumerare legată de drumul Trenului Morţii Iaşi-Călăraşi, ca oprire unde s-au descărcat din vagoane aproximativ 300 de morţi, Popricani-ul a intrat recent, nici de un an, în conştiinţa oamenilor.

    Este ultima groapă comună descoperită pe teritoriul românesc despre care s-a bănuit că ar exista dar nu s-a ştiut cu precizie unde este. Acum se ştie. Se afla într-o pădure, cea de lângă Popricani, nu departe de Iaşi. Tenacitatea istoricilor români de la Iaşi , a Institututului  Naţional de Studiere a Holocaustului din România, „Elie Wiesel” de la Bucureşti (subliniem din nou, aparţinând guvernului român), care se bazau şi pe mărturiile unor contemporani care mai sunt în viaţă, au condus  la această descoperire.

    Ea te îngrozeşte poate  mai mult decât  altele, ţinând cont de faptul că în această zonă a Europei nu au existat camere de gazare unde  erau trimişi femei cu copii mici.  În schimb, în groapa de la Popricani (pe care victimele au trebuit să le sape singure) s-au găsit rămăşiţele unor mame cu bebeluşii lor – împuşcate sau poate  chiar îngropate de vii. Şi martorii îşi amintesc de execuţia unora dintre ele. Au fost evrei, spun aceşti martori. Se presupune că ar fi fost aduşi de la Iaşi, arestaţi în timpul pogromului din 1941. Nici o milă, deşi s-au rugat de militarii care i-au executat. Primiseră ordine.

    Sunt resturile a 100 de oameni, da, resturile căci nu mai sunt trupuri întregi, au putrezit în pământ 70 de ani sau părţi dintre ele au fost mâncate de animale. Sunt anonimi, nimeni nu le mai poate identifica, au murit familii întregi, rudele în viaţă le-au dat dispărute, apoi au dispărut şi ele- au plecat, s-au împrăştiat în lume, au murit. Rămăşiţele lor au fost adunate în saci, în cutii , în lăzi. Au venit rabinii, cei care au înţeles că deşi contravine legii iudaice ca morţii să nu fie tulburaţi, trebuie să li se dea onoarea unui loc de veci.
    Ei le-au săpat morminte şi ei le-au îngropat. Azi, cimitirul de la Iaşi s-a „îmbogăţit” cu încă nişte morminte ale unor persoane neidentificate, cu un alt monument al  victimelor evrei ale celui de-al doilea război mondial. Şi, poate, câte alte gropi de felul ăsta ascunde pământul, câte vor ieşi la iveală, demonstrând cât de mult s-au îndepărat  unii de ceea ce credem că se înţelege prin noţiunea de om, cât de subţire este învelişul care desparte omul de starea de sălbăticie, cât de uşor pot fi convinşi aceştia să-i împuşte pe semenii lor, acuzaţi de vini inexistente şi cât de mare este păcatul celor care au dat astfel de ordine.

    Consolarea, dacă se poate vorbi de aşa ceva, a venit de la Săbăoani. Acolo s-a petrecut , (de fapt am mai amintit într-un comentariu legat de Iaşi) cel mai emoţionant moment din acele trei zile dedicate comemorării pogromului. La acea gară unde au fost aruncaţi morţii evrei, o gară micuţă, uitată de Dumnezeu , la câţiva kilometri de comună, au venit  nişte adolescenţi, cu profesorii lor. Au vrut să marcheze momentul în felul lor.

    Pe rând, au povestit ce s-a întâmplat în acele zile fioroase de la sfârşitul lui iunie 1941, ştiau ce s-a întâmplat, le-au dat profesorii cărţi, le-au explicat cum şi de ce şi le-au explicat şi de ce nu mai este voie să se întâmple astfel de lucruri, că este nedrept, că este inuman, că a aparţine de un alt popor, de a avea altă religie, nu se poate considera o vină, un păcat. Toţi copiii şi profesorii lor (nici unul nu era evreu) purtau steaua galbenă şi erau conştienţi de semnificaţia ei. O profesoară a scris o poezie emoţionantă, recitată de una din elevele ei. O alta a evocat amintirile acelor zile aşa cum i le povestise bunicul ei – în secret, cu geamurile închise. Deoarece, deşi trecuseră atâţia ani şi se presupunea că în România ceea ce s-a întâmplat în 1941 cu evreii era de condamnat, totul era învăluit în tăcere.

    La sfârşitul micii ceremonii, steaua lui David, desenată de copii pe pardoseala gării, a fost împodobită cu flori şi lumânări. Nu s-au rostit vorbe mari, nu s-au făcut retrospective istorice, nu s-au proorocit ameninţări viitoare. Dar aceşti adolescenţi nu vor uita ce s-a întâmplat în comuna lor şi vor avea capacitatea de a extrapola. Cu siguranţă ei nu vor îngroşa nici rândurile extremei drepte, nici ale antisemiţilor. Poate că nu vor face mare lucru, dar  vor fi oameni. Şi poate mai târziu, vor veni în această micuţă gară cu copiii lor. Şi le vor povesti. Şi acesta este cel mai bun mijloc de a lupta împotriva uitării.”

Indraznesc doar sa mai adaug nedumerirea ca- cel putin dupa stiinta mea- nici un canal de stiri TV din Romania, gata sa acorde spatii largi unor cancanuri de duzina, n-a pomenit nimic despre impresionanta manifestare , cu imagini care sa aduca la cunostiinta publicului larg, concluziile anchetei de la Popricani .

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban

    ·   

3 Răspunsuri to “ADEVARUL DESPRE GROPILE COMUNE DE LA POPRICANI”

  1. Rogers Says:

    Draga Nae:

    Citesc regulat tabletele tale (de fapt este cam singurul lucru pe care-l citesc din ce-mi trimiti: asa cum ti-am mai scris, pretuiesc corespondenta personala mult mai mult decit mesaje primite si retransmise!)
    Cele cu referiri amanuntite la realitatile romanesti actuale – de care sint, evident, complect desprins – nu „vorbesc” la mine.
    Ultima tableta cu referiri la Holocaustul romanesc m-a impresionat foarte mult si pentru asta iti multumesc.
    Nu stiu citi scriitori evrei mai traiesc in Romania (banuiesc ca foarte putini), dar cititori evrei in romaneste sint in toata lumea: sint convins ca acestia ar aprecia un cuvint evreiesc venit din tara muma!

    M-as bucura sa te mai citesc pe tema asta!!!

    R.

  2. holban08 Says:

    Ma bucur ca citesti blogul meu…sa stiii ca e a treia oara cand vorbesc despre Popricani….am mai multe tablete despre holocaust si pogrom…Am mai primit comentarii de peste ocean de la prieteni ai blogului pe care nu-i cunosc personal.Ei isi manifesta ingrijorarea despre despre situatia politica de la noi… Apropo de scriitorii evrei din Romania, sa stii ca in ed.”Virtual” care a reeditat cele 12 carti :ale mele (4) si ale lui Sorin(8)- care poate fi accesata pe http http://www.corectboocs.com -gasesti un volum de poezii ale lui Sorin-„Cu tango inainte” in care e vorba despre Auschwitz si romanul”Vinovatia mieilor”in care este un capitol zguduitor despre pogromul de la Iasi si Trenul mortii..

    N.H.

  3. Unom Nacajit Says:

    Cautati pe youtube „Istoria Romaniei partea 15 – Holocaust” ca sa vedeti minciunile propagandei anti-romanesti despre Iasi-1941 demascate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: