„AMINTIRI DIN TARA IN CARE M-AM NASCUT”…(Blogul la dispozitia corespondentilor)

Alma (Israel) catre Viorica si Nicolae Holban
„ACUM CATEVA ZILE, AM PRIMIT UN MESAJ INTITULAT „TOAMNA”, PLIN DE IMAGINI FRUMOASE SI DE VERSURI FERMECATOARE  DINTRE CARE, O PARTE, LE STIAM SI EU „PE DINAFARA” CAND ERAM TANARA.  ACEST MESAJ M-A READUS PE TARAMUL TOAMNEI DIN COPILARIE,  PENTRU MINE TOAMNA NU A FOST NICIODATA GRI. IN AMINTIREA MEA TOAMNA ESTE BUCATARIA (comuna)  CU 6 MESE PLINE DE CULORI, CA PALETELE PICTORILOR IMPRESIONISTI. LANGA  MESE, 6 GOSPODINE IMBINAU CULOAREA CERULUI DE NOAPTE A VINETELOR CU ROSUL INDRAZNET AL PATLAGELELOR SI CEL MAI POTOLIT AL GOGOSARILOR, IMPREUNA CU DELICATUL VERNIL AL PRAZULUI SI VERDELE INCHIS AL CASTRAVETILOR DE MURATURI LANGA GLOBURILE AURII ALE CEPELOR. DIN MAINILE LOR HARNICE IESEAU BORCANE CU CONSERVE MULTICOLORE SI CHIUPURI CU MURATURI PICANTE. APOI VENEA RANDUL FRUCTELOR SA FIE TRANSFORMATE IN COMPOTURI, DULCEATA SI MAGIUN.  SI AROMELE!
DOAMNE !!! AROMA OTETULUI CU ENIBAHAR SI FOAIE DE DAFIN,  DE LEGUME TAIATE, SE INALTA CA FUMUL SACRIFICIULUI DE PE ALTARUL BUCATARIEI, PENTRU IMBUNAREA ZEILOR IERNII!!!

EU MA INVARTEAM PE LANGA USA, SORBIND PRIN OCHI SI NARI TOAMNA CASNICA, PANA CE MAMA MA GONEA AFARA, LA AER. SI AFARA MA INTAMPINA TOAMNA , CU ALTE CULORI SI ALTE PARFUMURI. RARELE FLORI DE TRANDAFIRI CARE REZISTAU INCA FRIGULUI, ERAU PALIDE SI RETRASE , DAR CRIZANTEMELE MA ADEMENEAU CU PARFUMUL LOR AMARUI SI GLORIA CULORILOR TOMNATICE.  COPACII IMPRASTIAU CONFETTI DE FRUNZE AURII SI RUGINII, CA LA O MARE SARBATOARE, IAR STOLURILE DE GASTE SALBATICE, PLECAND SPRE SUD, PLUTEAU PRIN LUMINA GALBUIE CA PE O APA MAGICA, LUINDU-SI, PARCA, RAMAS BUN DE LA MINE CU GLASURI DE CLAXON.

CAND PLOUA, ERA SI MAI BINE! STATEAM CUIBARITA INTRE PERNE, PE PERVAZUL LAT AL FERESTREI IN STIL ENGLZESC SI PRIVEAM CUM CADE PLOAIA, IN FIRE LUNGI, ARGINTII, CARE SPALAU PRAFUL VERII DIN AER SI DE PE COPACI. DESCHIDEAM UN PIC, UN PICULET, GEAMUL, CA SA RESPIR MIROSUL DE PAMANT JILAV SI FRUNZE MOARTE. DAR VANTUL INCERCA SA SE FURISEZE IN CASA, LA CALDURICA, ASA CA INCHIDEAM REPEDE GEAMUL. SI EL PLECA SA SE HARJONEASCA MAI DEPARTE CU CRENGILE COPACILOR INGALBENITI DE PE BULEVARDUL CU CASTANI DIN PLOIESTI… NUMAI NORII ERAU GRI SI BOMBANEAU, INTRE EI, AMENINTARI SURDE. DIN CAND IN CAND, CATE UN FULGER APAREA CA UN MESAJ DE PE TARAMUL UNDE SE ASCUNDEA SOARELE. SI IMI UMPLEA INIMA DE O BUCURIE EXALTATA, DE PARCA MESAJUL ERA NUMAI PENTRU MINE!

DESI IMI ERA DRAGA PRIMAVARA, CU BUCURIA GHIOCEILOR SI A TOPORASILOR,  CU TRISTETEA ZAPEZII TOPITE, DESI ERAM FERICITA VARA, TRAIND INTRE VERDELE MUNTILOR SI ALBASTRUL CERULUI, DESI MA FERMECA IARNA CU ASPECTUL EI DE BASM, ANOTIMPUL MEU PREFERAT A FOST SI A RAMAS TOAMNA.
SPER SA AVETI SI VOI PARTE DE O TOAMNA PLACUTA SI… FARA GUTURAI !
CU DRAG,

Alma”

Acum sase decenii si mai bine, in ziua cand s-a nascut Alma, am tras un chef cu tatal ei,  Godell, om de  duh si mare amator de vinuri bune. Desi vegetarian, de dragul carciumioarelor unde isi strangea adesea grupul de prieteni, suporta cu stoicism aromele gustarilor apetisante care ni se aduceau pe platouri de pe gratarul unde se preparau „hoiturile”, cum le numea cu scarba abia ascunsa talentatul caricaurist mai cunoscut inainte de razboi, extem de solicitat de marile gazete si reviste de satira si humor. A fost aruncat si in puscarie de un magnat al carui chip pe un trup de sacal  dintr-o expozitie personala facea coada la intrare. Acum lucra ca reporter de fapte diverse la o gazeta a sindicatelor, si se chinuia sa faca satira pe seama unor codasi in productie si sa-i laude pe fruntasi, toti purtand cate o basca si textele fiind cam aiurea. Dupa ce a colindat pe la cateva redactii din provincie, s-a stabilit pana la urma la Ploiesti unde a devenit presedintele asociatiei artistilor plastici.

A emigrat cu familia in Israel, s-a apucat sa faca rame pentru reproducerile unor picturi din marile muzee ale Europei, de care la era atat de dor celor veniti acolo din toate colturile lumii. Inainte de a deveni tara bogata si frumoasa de azi, viata era grea, desele razboaie cu vecinii care nu ascundeau dorinta  de a-i arunca pe locuitori in mare, asa cum declara in gura mare si azi leaderul bezmetic al Iranului, nu era de natura sa-l inspire pe Godell, om pasnic, obisnuit cu un trai de boem. Sotia sa ,Tina, crestina, i-a aiurit pe rabinii care nu recunosteau casatoria ei, vorbindu-le in idis despre obiceiurile religioase de care Godell nici nu avea habar. Ea a invatat sa se descurce cu clientii care umpleau micul atelier , vorbindu-le intr-un fel de ivrit , se tocmea cu ei, glumea, in vreme ce Godell statea dosit intr-o camaruta din spate, taia cu traforajul si lipea rame. Pana il apuca amokul, se furisa pe o usa laterala in „sactuarul” sau unde facea ceea ce-i era drag: caricaturi.

Asa i-a imortalizat si pe fruntasii izraelieni Ben Gurion, Golda Meir, vestitul general Dayan. A inceput sa se bucure de oarecare notorietate si acolo, dar nefacand nici cel mai mic efort sa invete ivritul, avea acces numai la ziarele si revistele de limba romana. Era publicat cu generozitate, dar remuneratia era mai mult simbolica, asa incat Godell, sacait de curajoasa sotie care nu mai stia cum sa-i tot amane pe clientii care se minunau cate saptamani dura pana isi vedeau ramele gata, bombanind si trantind se apuca sa inrameze iar si iar…Prin `92, dupa revolutia din decembrie, cand avenit in Bucuresti sa-si revada prietenii, mi-a adus un teanc de taieturi din revistele romanesti din Israel, in care sub titlul „Viata de carcaturist, ziua vesel, noaptea vesel, nicicand trist” publica mici schite din viata sa boema din Romania antebelica, dar si din aceea din anii comunismului. Nu condamna, nu era incrancenat, se marginea sa consemneze cu umor-insotite de caricaturi- scene cum nu se mai intalnesc azi. 

Mi-a venit ideea- proaspat iesit la pensie- sa le triez, sa le corectez ortografia si sa adnotez ceea ce nu putea fi inteles altfel, sa le pun intr-o oarecare ordine, intr-un fel de capitole si sa la prezint unui tanar intreprinzator care incerca sa editeze carti, fara a  avea habar la ce risc se inhama. Si astfel a aparut un volum- coincidenta, tiparit la Ploiesti unde Godell mai era tinut minte si apreciat. A fost lansat la Libraria care se numeste azi „Humanitas” din pasajul Cretulescu de langa biserica Cretulescu.M-am trezit ca trebuie sa prezint o carte, fiind socotit ca merit aceasta onoare, ca „tanar” scriitor primit in Uniunea Scriitorilor dupa revolutie, desi „operele” mele fusesera publicate in deceniul trecut. Imi amintesc ca a fost si un reporter de telaviziune, s-a dat si la jurnalul din aceeasi seara.

Cu un pachet voluminos de carti, Godell a inceput sa colinde pe la marile reviste din Israel, impartind cartea sa in stanga si dreapta, neuitand probabil sa”ude” de fiecare data evenimentul, cu generozitatea lui proverbiala. Nimeni nu-mi poate scoate din cap ca asta i-a grabit sfarsitul, desi Alma m-a incredintat de repetate ori ca niciodata nu l-a vazut mai vesel si mai fericit. A plecat in lumea umbrelor la varsta de 80 de ani, secerat de un infarct chiar in camera de garda a spitalului. Sotia sa, Tina, a ajuns langa el cand a implinit `89 de ani. Mi s-a povestit ca, bolnava grav de mai multa vreme, in seara dinaintea plecarii sale, intrebata cum se mai simte, a spus ca nicicand nu s-a simtit atat de bine. Dimineata nu mai era printre cei vii. Se spune ca de un asemenea sfarsit au parte numai oamenii cu suflet bun , somnul de o noapte se transforma intr-un somn vesnic.

Va veti intreba, dragi prieteni ai blogului, daca nu cumva am luat-o si eu razna, v-ati fi asteptat sa vorbesc despre Alma, cine este ea , cu ce se ocupa. Nu v-am spus? E fiica lui Godell, a crescut patru fete, are noua nepoti, sapte baieti si trei fetite, din care una „pe drum”, se va naste peste vreo doua luni. Aschia nu sare departe de trunchi, mi se pare ca are un talent remarcabil la scris, comentariile ei la tabletele mele, le citesc cu placere. Am incurajat-o in repetate randuri sa se apuce de scris, poate o va face acum. M-ar bucura sa apuc sa-i prezint un volum care sa se intituleze chiar asa: AMINTIRI DIN TARA IN CARE M-AM NASCUT”

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban


5 Răspunsuri to “„AMINTIRI DIN TARA IN CARE M-AM NASCUT”…(Blogul la dispozitia corespondentilor)”

  1. evelics Says:

    Voi fi nepoliticoasă cu gazda noastră si voi vorbi cu si-putin-despre Alma.Deci,dragă Alma,s-ar putea ca eu să-ti fi trimis mesajul„TOAMNA”,fiindcă stiu că nu de mult l-am trimis prietenilor.Stii că noi am descoperit că am locuit amândouă în Ploiesti,nu stiu dacă în aceeasi perioadă,eu fiind născută acolo.Dacă nu stii,întotdeauna mi-au făcut plăcere comentariile tale la poeziile de pe blogul meu,atâtea câte au fost si sunt de acord cu dl.holban că ai talent la scris.Spun asta si citind comentariile tale pe blogul domniei sale,precum si scurtele si rarele mesaje pe care le-ai schimbat cu mine.În ce priveste tableta d-lui.Holban,interesantă si spumoasă ca de obicei,m-a bucurat scriind despre tine,fiindcă am aflat mai multe în ce te priveste.

  2. evelics Says:

    Scuze!cu literă mare: Holban.

  3. Alma Says:

    DRAGA NAE, AM AVUT UN SIMTAMANT DE MANDRIE, AMESTECAT CU JENA, CITIND MICA MEA SCHITA PE BLOGUL TAU. MANDRIE, FIINDCA A FOST „PUBLICATA”, SI JENA, FIINDCA…, A FOST ” PUBLICATA”! CAT A FOST NUMAI SCRISOARE, PENTRU OCHII TAI SI A LUI VALI, ERA CEVA NATURAL, GANDURI TRIMISE UNOR DRAGI PRIETENI, DAR VAZAND-O PE BLOG, CARE E CITIT DE MAI MULTE PERSOANE NECUNOSCUTE, M-A PRINS UN FEL DE FRICA. MI-E GREU SA EXPLIC ACEST SIMTAMANT; E CA SI CAND AR TREBUI SA INTERPRETEZ PE SCENA, IN PUBLIC, CANTECELE PE CARE I LE CANT LUI NOAM. AS AVEA „TRAC”. MI-A PLACUT CE AI SCRIS DESPRE TATA SI DESPRE MINE, SI M-AM BUCURAT SA VAD COMENTARIUL DOAMNEI ELENA, PE CARE O ADMIR PENTRU TALENTUL DE POETA.
    ACUM SUFLETUL MEU E CA UN STUP DE ALBINE IN CARE CINEVA A SCORMONIT CU UN BAT. AMINTIRILE BAZAE SI SE INVART CA NISTE ALBINE FURIOASE. POATE CA VOI PRINDE CATEVA SI LE VOI PUNE SA ROIASCA PE HARTIE( adica la calculator). SPER SA IASA UN PICULET DE MIERE, FARA SA FIU INTEPATA PREA TARE.
    CU PRIETENIE,
    Alma

  4. Gabriela Says:

    Excelenta tableta Almei! O prezentare unica a toamnei! Mi-a lasat gura-apa si m-au cuprins amintirile copilariei…in care Mama facea ce trebuiau sa faca toate mamele si gospodinele: muraturi, conserve,dulcetzuri…Eu n-am facut niciodata nimic dintre aceste bunuri, bucatariseala mea a ramas doar la nivelul strictului necesar. Deh! fata de Bucuresti! Se gasea destul la magazine!
    Domnule Holban, imi plac amintirile dumneavoastra! As dori sa am si eu asemenea amintiri….va invidiez chiar! Noi, cei nascuti dupa ’47, n-am mai apucat „boema”!

    • Anonim Says:

      DRAGA DNA. GABRIELA, MULTUMESC PENTRU APRECIERE! DACA AMINTIRILE MELE PLACUTE LE-AU RECHEMAT PE ALE DV., MA BUCUR MULT. MINUNATELE FOTOGRAFII PE CARE LE TRIMITETI DNEI. ELENA, SI CARE AJUNG SI LA MINE PRIN BUNAVOINTA DUMNEAEI, IMI FAC MULTA PLACERE.
      INCA O DATA, MULTUMESC!
      CU STIMA, ALMA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: