„TE UITA TOAMNA, FRUNZELE CUM CAD”…

Chiar inainte am terminat o cam lunga convorbire telefonica cu amicul meu Tica, fost coleg la TVR, un octogenar copt de toate bolile din lume, care paseste cu un tonus de invidiat peste cei mai putini de patru ani spre venerabila varsta de 90 de toamne. Dupa ce am pus tara la cale- cazand  de acord ca privirea aruncata de printul mostenitor al Regarului Unit catre chipesa Elena Udrea in fotografia de protocol, facuta cu prilejul vizitei la Londra a harnicei ministerese a turismului, nu poate decat sa ne bucure la gandul ca vizitele in Transilvania de care s-a indragostit Alteta sa regala se vor inteti, ne-am incurajat reciproc, urandu-ne sanatate si toate cele bune. Si ne-am legat ca cel ce va supravietui sa spuna despre celalalt care va pleca  in lumea umbrelor ca, indiferent de cunoscutele tare ale varstei mai inaintate,  CEL MAI MULT I-A PLACUT SA TRAIASCA.

Toamna a venit si anul acesta, e in firea naturii ca anotimpurile sa se schimbe indiferent de vivacitatea unor poliiticieni expirati – sau care vor expira peste un an sau douazeci, fie ca sunt tineri sau oameni mai batrani, nu varsta este aceea care da valoare unor oameni care simt chemarea sa conduca o comuna, un mare oras sau chiar o tara. Inceputul lui septembrie a fost bland, bravii nostri hotelieri de pe litoral isi frecau mainile bucurosi, nu va ganditi ca aveau in vedere cine stie ce proiecte de modernizari – Doamne fereste! – ci doar faptul ca vor profita de zilele calde, insorite, si ii vor bate la incasari pe vecinii lor bulgari, mai inainte fratii nostri in saracie in epoca Tratatului de la Varsovia, acum concurenti de temut cand am devenit impreuna europeni, supravegheati cu blandetea cunoscuta de cei de la Bruxelles.

Si apoi s-au napustit asupra noastra ploile, vijeliile, strazile Bucurestiului – si nu numai – au devenit canale venetiene, ma rog, tot tacamul cunoscut de ani si ani de zile. Oricum, am fost scutiti de uraganele care matura regiuni intregi dintr-un mare stat care este partenerul nostru strategic de nadejde, si speram ca nu ne va lasa la greu.

Dar, simpla coincidenta desigur, odata cu venirea toamnei, pe ecranele pline de vesti bune ale televizoarelor – cine cu cine s-a mai certat, cine a mai fost invitat la “impartialul” DNA, cine mai doreste sa devina premier, cine pe cine a mai violat (fara discriminare, indiferent de sex, varsta sau convingeri politice) apar tot mai des stiri despre oameni care ne-au parasit sau sunt in mare suferinta, pe paturile de spital din tara sau de prin alte mari orase de peste tot, suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene, ne putem naste, iubi sau pleca pentru totdeauna fara viza, chiar si fara pasaport, cu simpla carte de identitate.

Nu stiu cum se face, si in marele cutremur din 1977 au plecat dintre noi multi oameni de cultura, scriitori, artisti, cantareti, regizori cunoscuti pe care nu i-am putut uita nici azi. Si ma gandesc ca toamna poate veni oricand, fara a tine seama de calendar. Dar si ea are frumusetile ei, zile cenusii dar si zile aurii, zile cand se strang roadele pamantului si truditorii cu bratele si cu mintea isi numara realizarile…

Si totusi e toamna. Toamna isi cere jertfele ei. Imi vin in minte niste versuri, nu mi-e rusine sa spun ca nu-mi amintesc cui apartin, unui mare poet sau fac parte doar din textul unui cantec: “Te uita toamna, frunzele cum cad…” Mai incerc totusi o mangaiere. In primavara, cand tinerele lastare vor inmuguri, stiu bine ca-si vor trage seva si din frunzele ruginii, acoperite cu grija de mama Natura, cu mantia alba a zapezii purificatoare.

Te uita toamna, frunzele cum cad…
In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban

4 Răspunsuri to “„TE UITA TOAMNA, FRUNZELE CUM CAD”…”

  1. alma Says:

    CAD FRUNZELE USCATE, TOAMNA, SI CAD SI OAMENI, IN TOAMNA VIETII. ALTII SE RASPINDESC PRIN LUME, DUSI DE VINTUL NEVOII. DAR OAMENI CA TINE, CARE MAI SINT „VERZI” LA SUFLET SI LA MINTE, POT ASTEPTA IARNA CU ZAPADA BLINDA A CELOR 82 DE ANI. SI PRIVIND INAPOI, LA TULBURARILE PRIMAVERILOR, VERILOR SI TOAMNELOR DIN ANII TRECUTI, VEI CULEGE, POATE, SI PENTRU NOI, CITITORII TAI, CITIVA BOBOCI, CITEVA FRUCTE, DE AMINTIRI, CU CARE SA NE DELECTAM.
    CU DRAG, ALMA

  2. evelics Says:

    Toamna a venit si iata,a si trecut aproape fara sa ne dam seama.Suntem putin mai mlancolici,mai visatori,mai…reumatici si totusi parca a trecut furisindu-se aceasta toamna care nu a schimbat mare lucru pe meleagurile noastre…Le-a umplut numai de frunze galbene.

  3. tester revine! Says:

    Iata ca a mai trecut o toamna, iata ca iarna vietii ne anunta ca trebuie sa ne pegatim. Dar nu-mi pasa, atat timp cat mai pot sa mai strabat cu un pas, e drept tot mai ingreunat, aleile parcului, cat pot privi frunzele galbene ale plopilor fosnind auriu pe cerul albstru ma simt fericit. Sunt aceleasi frunze la care ma uitam cu nostalgie in anii primaverii. Ele fac trecerea peste decenii, ele fac arcul peste timp al vietii care sta sa se temine.
    Va urez tuturor o dimineata senina.

  4. valeria Says:

    peste 100 de ani
    un disen despre toamna cum va fi peste 100 de ani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: