BOC SI UDREA LA „ZIDUL PLANGERII”

Cu prilejul vizitei facute in Israel unde a avut loc o rodnica intalnire interguvernamentala, desigur ca ministrii romani, in frunte cu premierul Boc si chipesa Elena Udrea au fost invitati la „Zidul Plangerii” si apoi au depus o coroana de flori la impresionantul Memorial al Holocaustului Yad Vashem.  Guraliva ministereasa a turismului nu putea rata momentul de a face o noua gafa, spunand ca a depus niste acatiste la „Zidul Plangerii”, asa cum a vazut ca fac zeci de credinciosi. Ceea ce i-a atras mustrarile unei calugarite severe din Biserica Sfantului Mormant. „Acatiste se depun  in biserica, acolo se pun doar scrisori cu rugaminti catre Dumnezeu.”

Ceea ce a atras insa atentia intr-un remarcabil talk-show al canalului RTV a fost ca unul dintre ministri nostri care nu se stie daca a lacrimat atunci cand s-a inchinat la monumenul care aminteste de cei sase milioane de evrei care au pierit in anii marelui holocaust, a fost si Valeriu Tabara, cel care a luptat pentru cinstirea maresalului Antonescu, executat in  1946 in urma procesului cand a fost condamnat ca criminal de razboi. E de mirare ca autoritatile israeliene -care i-au interzis acum cativa ani marelui naist Gheoghe Zamfir sa coboare din avionul care l-a adus la Tel-Aviv pentru un concert, sub pretextul ca avut o atitudine antisemita la un moment dat- a tolerat prezenta acestui domn Tabara care il socoteste pe Antonescu un patriot , laudand contributia sa ca militar care a comandat trecerea Prutului si eliberarea Basarabiei, uitand de calaul care a ordonat uciderea a zeci de mii de evrei-romani, rusi sau ucraineni in anii razboiului cand a ramas alaturi de Hitler, nedorind „sa-si pateze onoarea cuvantului dat cand s-a angajat in razboiul anti sovietic”.

Iata  o parte din ceea ce ce am publicat la 27 august 2011 in blogul meu in tableta intitulata „70 de ani de la duminica sangeroasa din Iasi”:” Aveam pe atunci 12 ani, locuiam intr-o camera , impreuna cu tata si fratele meu mai mic, in aceeasi curte cu locuinte -vagon unde traiau si bunica si multi dintre fratii si surorile tatei. Mama murise cu un an inainte si de noi avea grija o matusa buna la suflet care era de fapt “sponsorul” nostru, cine sa aiba nevoie de mobila de lux – tata era tamplar- in ani de razboi si restriste? Cu o saptamana in urma Antonescu- viitorul maresal. acum doar general , conducatorul statului- rostise istorica porunca:”Ostasi, va ordon treceti Prutul!” Eram in razboi, orasul era plin de militari romani si nemti care marsaluiau prin Iasi in drumul spre front. Inca de vineri panica, disperarea se instalasera printre noi. In multe case navaleau grupuri de civili, inarmati cu bate, cu ochii scosi din orbite cautand pe “jidanii tradatori”(!). De pe acoperisuri se tragea in coloanele de ostasi,  Aveam sa aflam mai tarziu ca erau legionari provocatori care imprastiau zvonul ca”jidanii ucideau pe bravii ostasi romani.” Au tarat cu forta pe un evreu pirpiriu si speriat de moarte, l-au schingiuit si l-au fotografiat langa o mitraliera, dupa care l-au dus la chestura de politie drept”dovada”.

Pe strada treceau masini cu megafoane prin care se striga ca toti barbatii evrei, incepand de la 16 ani, sa se prezinte la chestura pentru a fi verificati. Cine avea domiciliu in Iasi va primi o dovada de libera trecere si se va inapoia acasa, cine nu se va prezenta va fi impuscat oriunde va fi gasit, impreuna cu intreaga familie si pe aceia care i-au ascuns. Multi vecini cumsecade dintre crestini, ne-au poftit afara din casele lor  sa ne ascundem pe unde putem, aveau si ei copii, la era teama. Tata, impreuna cu fratii si cumnatii lui, au plecat spre chestura care era la doi pasi. Unul dintre frati, mezinul , a dat sa se intoarca. Bunica a inceput sa se vaite, sa- l roage : ”Nu te gandesti la copii, vrei sa-i omoare?” Imi sta in fata ochilor scena.  Acest unchi al meu, un tip  cam nervos , speriat cum era, a plecat totusi, dupa ce a aruncat o legatura de chei la picioarele bunicii.”N-o sa ne mai intoarcem – a tipat el , o sa vezi!”

Ce a fost la chestura se stie, nu vreau sa mai povestesc, ar trebui sa scriu un roman. Roman pe care l-a scris fratele meu, Sorin, intitulat”Vinovatia mieilor”, aparut in 2002  la editura “Eminescu”- la un an inainte de decesul lui- si retiparit  la editura “Virtual” , carte electronica ce poate fi accesata pe http http://www.corectbooks.com . Acolo se gaseste un capitol despre pogromul de la Iasi de-a dreptul cutremurator. Curtea chesturii era plina de evrei, 3-4000 de tineri si batrani, au stat in soare ore intregi in asteptarea “dovezii-fantoma”. Pe zidurile inalte ale cladirii strajuiau jandarmi cu armele in pozitie de tragere. Intr-un tarziu si-a facut aparitia o trupa de nemti imbracati in uniformele negre ale SS. Un fior de groaza a strabatut multimea, oamenii se asteptau la ce e mai rau. Asa a si fost, cand  au inceput sa se foiasca, s-a auzit un foc de arma. A fost de-ajuns ca sa se instaleze panica, toti au dat sa fuga spre poarta, au inceput sa tacane mitralierele, trageau si nemtii, trageau si jandarmii. Au fost ucisi sau schiloditi sute de oameni. Curtea s-a umplut de sange, s-a ordonat de catre un ofiter neamt sa fie incolonati supravietuitorii si scosi din curte. “E zona de front si trebuie pastrata ordinea!”

Coloana de evrei, pazita de jandarmi, a marsaluit spre gara Nicolina, gara mica a orasului. Doua garnituri de trenuri de marfa erau garate acolo. Tata si toti cei din familia mea, nu se stie prin ce miracol s-au nimerit impreuna , au fost urcati intr-un vagon , inghesuiti mai rau decat vitele, cati incapeau, unul langa altul, optzeci sau o suta, au fost inchise obloanele si sigilate. Inca inainte de plecarea acestor garnituri- care vor capata denumirea de “Trenuri ale mortii”- din cauza caldurii, al lipsei de aer si apa, au inceput sa moara oameni. Trenul in care se afla tata si toti ai mei s-a miscat intr-un tarziu spre Podul Iloaei, o mica localitate rurala aflata la vreo 30 de kilometri de Iasi, o distanta care poate fi strabatuta in 20-30 de minute. Ei bine. trenul a ajuns peste opt sau zece ore, nimeni din aceia care mi-au povestit toate aceste grozavii nu-si mai poate aminti exact. Oamenii se sfarseau in chinuri cumplite, unii, innebuniti de sete, urinau in batiste pe care le sugeau si, fireste, mureau indurand dureri pe care nu ni le putem imagina.

Toate astea nu le-am aflat decat mult mai tarziu, eu povestesc doar ce mi-a spus tata si unchiul meu.  Acest unchi, mezinul cel nervos, a apucat sa ajunga langa o crapatura a vagonului, a bagat nasul acolo sa traga aer cat putea. Din cand in cand, il  sprijinea si pe tata si-i dadea locul sa traga si el putin aer. Cand au ajuns in sfarsit la destinatie- cealalta garnitura a fost indrumata spre Calarasi unde au calatorit opt zile- si s-au deschis obloanele vagonului , oamenii , morti si vii, s-au prabusit ca lemnele. Nu stiu cum s-a facut, plouase sau se spalase peronul, tata a cazut intr-o baltoaca, cu fata in jos. Satenii adunati la gara erau ingroziti, multi isi faceau cruce, inainte de a-i ridica pe cei morti si sa-i arunce, asa cum li se poruncise, in carute, pentru a-i ingropa intr-o groapa comuna. Era vara, cei morti incepeau sa se descompuna, era pericol de molima.

Tata afost aruncat si el intr-o caruta, l-a zarit mezinul cel nervos. l-a vazut miscand, probabil ca baltoaca in care cazuse l-a trezit…De unde a avut putere mezinul sa tipe cu vocea lui de stentor:”Dati-l jos, e viu?!” Un satean a ezitat, dar vazand ca jandarmul intoarce capul, impreuna cu un alt consatean l-a apucat binisor si l-a depus pe pamant. O femeie s-a apropiat de el, avea o caldare cu apa, a avut minte sa nu-i dea o cana sa bea, l-ar fi ucis cum au patit atatia altii care s-au lacomit la baut, i-a umezit doar buzele, si-a umezit sortul si i l-a pus pe frunte, atunci tata a deschis ochii si a privit-o….Cum a ajuns in lagarul de munca fortata, e o alta poveste.”

Iata ce am raspuns prietenilor  internauti care mi-au scris sau telefonat dupa ce au citit tableta:” LE MULTUMESC PRIETENILOR CUNOSCUTI SI NECUNOSCUTI CARE AU FACUT PERTINENTE COMENTARII, CA SI ACELORA CARE MI-AU TELEFONAT CA SA MARTURISEASCA UIMIREA LOR CAND AU AFLAT CELE INTAMPLATE. UNII FOSTI COLEGI DE REDACTIE DE LA TVR REPROSANDU-MI APROAPE FAPTUL CA NU AM POVESTIT NICIODATA GROZAVIILE PRIN CARE AM TRECUT.
IN TIMPUL COMUNISMULUI AR FI FOST UN ACT DE CURAJ SA VORBESC DE ACEA PERIOADA DUREROASA. ERA LIMPEDE CA VIGILENTII TOVARASI CU “OCHI ALBASTRI”N-AR FI TOLERAT UN ASEMENEA” ELEMENT PROVOCATOR” IN CADRUL UNEI INSTITUTII DE CULTURA AFLATA DIRECT SUB CONTROLUL CONDUCERII SUPERIOARE A PARTIDULUI. AM FOST LAS  SAU OPORTUNIST? SE POATE CREDE SI ASA. CA SA FIU CINSTIT, IMI PLACEA PREA MULT PROFESIUNEA MEA, LA TVR AM AJUNS DUPA CE APROAPE CINCI ANI AM LUCRAT “IN MUNCA DE JOS”- CUM SE SPUNEA PE ATUNCI- CA LACATUS MONTOR LA FABRICA DE AUTOBUZE, DUPA CE AM FOST DAT AFARA DE LA ZIARUL SINDICATELOR CA URMARE A ORIGINII MELE “NESANATOASE”.(!)
IN PLUS, SOCOTEAM CA NU E BINE SA PROVOCI EVENTUALE ANIMOZITATI INTR-UN COLECTIV IN CARE EVREII- ATATI CAT MAI ERAU- NU ERAU DISCRIMINATI. STIMATA CORESPONDENTA DIN INDEPARTATA JAPONIE- CARE INTERVINE A DOUA OARA IN BLOGUL MEU SI II SUNT PROFUND RECUNOSCATOR- SE MINUNEAZA CA NICI ACUM, DUPA REVOLUTIA DIN DECEMBRIE `89 NU SE PUBLICA IN ROMANIA O ISTORIE ADEVARATA DESPRE EPOCA DINTRE CELE DOUA RAZBOAIE SI NICI DESPRE ANII DE AZI.
LUCRARI SCRISE DE MARTORI OCULARI SAU ISTORICI REMARCABILI, DISPARATE, POT FI GASITE CHIAR SI PE GOOGLE SAU IN EDITURA”VIRTUAL ” DE CARTE ELECTRONICA, ACCESAND PE http http://www.corectbooks.com. dar nu trebuie sa ne miram de “gaurile” din manualele de istorie, daca amintim de exemplu de scandalul iscat de o interventie televizata a presedintelui tarii care si-a exprimat parerea ca fostul suveran Mihai I, om ajuns la 90 de ani care duce, alaturi de familia sa , o existenta discreta a carui contributie la admiterea noastra in NATO si UE este bine cunoscuta, a fost calificat, nici mai mult, nici mai putin decat drept TRADATOR- FIINDCA A ABDICAT SUB AMENINTAREA CA ALTFEL VOR FI UCISI CIRCA O MIE DE STUDENTI PROTESTATARI- SI “SLUGA A RUSILIOR”(!)

De ce nu numai autoritatile romane cele mai inalte- desi au recunosut in cele din urma, sub presiunea cercurilor avizate din USA, existenta holocaustului si in Romania de sub conducerea lui Antonescu- dar si mass-media, cu rare ocazii si extrem de sumar, nu vorbesc in mod concret, pe baze de fapte, despre cele intamplate in acei ani rusinosi din istoria Romaniei? Cat despre manualele de Istorie ? Se mai preda Istoria in scoala? Indraznesc sa public in blogul meu fragmente care se gasesc pe GOOGLE tastand sursele WIKIPEDIA:”
„După ce armata română a cucerit Odessa, garnizoana orasului a fost preluată de Corpul 2 de Armată, sub comanda generalului Macici. Masacrul a fost declansat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reactie  de răzbunare la aruncarea în aer a comandamentului trupelor române din Odessa de catre partizani. Au fost ucisi la nimereală 5.000 de locuitori, în majoritate evrei. La 24 octombrie 1941, colonelul Davidescu, seful cabinetului militar al maresalului Antonescu, a telegrafiat generalului Macici:„Telegramă cifrată nr. 563 Pentru generalul Macici”. Drept represalii, dl. Maresal Antonescu ordonă:

1) Executarea tuturor evreilor din Basarabia refugiati la Odessa.
2) Toti indivizii care intră în prevederile ordinului 3161 (302 858) din 23 Octomvrie 1941 care nu au fost încă executati, precum si altii ce li se pot adăuga vor fi pusi într’o clădire minată anterior si care va fi detonată. Se va efectua această actiune în ziua înhumării victimelor noastre.
3) Acest ordin va fi distrus după ce va fi fost citit.”
Ordinul a fost executat 24 octombrie 1941. Aproximativ 22.000 de evrei (după alte surse numărul acestora s-a cifrat la 40.000 ) au fost escortati de militari români apartinând batalionului  10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, condusi de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu si locotenent-colonelul de jandarmi Mihail Niculescu si pretorul orasului (poreclit „Coca-călăul”) la Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiti în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând cu exceptia ultimei magazii care a fost minată si aruncată în aer la aceeasi oră la care explodase clădirea comandamentului militar, adică ora 17.45. În cursul acestui masacru s-au înregistrat scene cutremurătoare. Un martor ocular al asasinatului în masă a relatat: „Au fost masati până la refuz în patru magazii care au fost apoi nimicite pe rând, cu foc de mitraliere, pusti, stropite cu benzină si incendiate, cu exceptia ultimei magazii care a fost dinamitată. Vacarmul si scenele înfiorătoare ce au avut loc depăsesc puterea de evocare: femei cu părul în flăcări, oameni răniti si aprinsi de vii ieseau prin acoperisul sau spărturile magaziilor incendiate, căutând înnebuniti o scăpare. De jur împrejur însă îi tintea arma ostasilor care aveau ordinul de a nu scăpa niciun civil. Grozăvia sinistrului era asa de puternică încât tulburase adânc pe toti cei de fată, soldati si comandanti. Într-o stare sufletească în care ratiunea era gonită si înăbusită de instinct, oamenii confirmau misiunile primite, le executau febril sau se ascundeau, retrăgându-se deoparte, după cum, probabil, era firea fiecăruia. Astfel unii soldati trăgeau încruntati, calm, altii se închinau si trăgeau, iar arma le tremura în mână, altii trăgeau aiurea, altii chiar evitau să tragă. (…) Cei dinăuntrul magaziilor, îngroziti de chinurile mortii, încercau să evadeze sau se ridicau pe geamuri în mijlocul flăcărilor, implorând să fie împuscati. Cei mai multi dintre ofiterii ce erau la fata locului erau impresionai pana la lacrimi de ceea ce erau nevoiti să facă si unii dintre ei abandonau pozitia, eschivându-se sau chiar ascunzându-se printre alti soldati fără misiune”.

Generalul Macici a raportat la 25 octombrie executia a 13.000 de evrei si comunisti, 400 dintre ei fiind spânzurati pe străzi sau in pietele Odessei. Alexianu a organizat ghetouri si lagăre de internare a evreilor în Transnistria (Vapniarka, Berezovca etc.) si a ordonat efectuarea de munci obligatorii, prin Ordonanta nr. 26/1941 privind instituirea muncii obligatorii pentru toti locuitorii Odessei între 16-60 de ani, sub sanctiunea internării lor în lagăr. Prin Ordonanta nr. 35 din 2 ianuarie 1942 a dispus deportarea tuturor evreilor din Odessa în regiunea Berezovca, unde au fost masacrati. Cea mai mare parte a evreilor care au supravietuit în Odessa a fost internată în satul Slobodca, desemnat de Armata a IV-a drept ghetou. „Conditiile de trai din ghetou erau extrem de grele, era lipsă de case. Lumea se înghesuia pe străzi. Bolnavii gemeau si se prăbuseau în zăpadă. Ostasii românii îi călcau pe cei căzuti sub copitele cailor. Plângeau copiii care înghetau. Se auzeau strigăte de groază si se cerea îndurare. Spre seara acestei prime zile, trupuri de oameni degerati zăceau pe străzi.(…) Peste tot erau jandarmi si politisti români.”Alexianu, a vizitat ghetoul. Impresionat de cele constatate si îngrijorat de posibilitatea izbucnirii unor epidemii a adresat la un raport maresalului Antonescu cu privire la situatia din Transnistria si Odessa, în care propunea rezolvarea „radicală” a problemei evreiesti prin deportarea totală a evreilor din Transnistria si Odessa”.

ASA STAU, DIN PACATE, LUCURILE . NU SE PREA VORBESTE SI SE SCRIE PREA PUTIN IN MASS MEDIA, DOMNESTE UN FEL DE TABU DESPRE GROZAVIILE HOLOCAUSTULUI DIN ROMANIA. EU SPER CA ROMANII- CARE AU TRECUT DE-A LUNGUL VEACURILOR PRIN NU PUTINE INCERCARI GRELE, VOR REUSI SA TRAVERSEZE CU BINE SI ACESTI DIN URMA ANI, CONDAMNAND DESCHS SI CU FERMITATE ASEMENEA ORORI, CHIAR SI  IN CONDITIILE GRELE ALE  CRIZEI GLOBALE CARE A GASIT ROMANIA SUB O CONDUCERE POLITICA SI ECONOMICA INCOMPETENTA, BIROCRATICA SI CORUPTA.

In rest, sa auzim numai de bine!

Nicolae Holban

2 Răspunsuri to “BOC SI UDREA LA „ZIDUL PLANGERII””

  1. Dan Grosu Says:

    Este un sentiment straniu, atunci cand citesti despre oameni pe care-i cunosti de-o viata ca si cand ar fi personajele unei povesti. Pentru ca aceasta este impresia majoritatii romanilor, ca este vorba despre vechi istorii, petrecute intr-un trecut care si-a gasit locul in manualele de istorie. In rememorarea lor nu vad niciun scop, in afara unui atac care urmareste „stoarcerea” de avantaje materiale, uneori.

    Este rezultatul unei abordari a Holocaustului care pune in centrul sau crima. Fenomenul Holocaustului este redus la o crima multiplicata de milioane de ori, pierzandu-se tocmai acel noumen, adica lucrul in sine, dincolo de experimentare. Rememorarea este utila, dar nu suficienta. Altfel totul se reduce la povesti care sunt pe cale sa-si piarda semnificatia.

  2. alma Says:

    CE SE MAI POATE ADAUGA LA CELE SCRISE PE TABLETA!?
    DIN ABISUL INTUNECAT AL HOLOCAUSTULUI, IES INCA LA IVIRE ORORI INEDITE. DAR OAMENII VOR SA UITE, MAI ALES CEI AI CAROR PARINTI AU FOST IMPLICATI PRIN FAPTE SAU PRIN NEPASARE IN ACELE ACTIUNI RUSINOASE.
    E DE DATORIA URMASILOR CELOR CE AU SUPRAVIETUIT, SA INTRETINA FACLIA AMINTIRII SI SA SUNE IN FIECARE ZI ALARMA PRIN ARTICOLE, CONFERINTE, CARTI, FOTOGRAFII….!
    IGNORANTA E CAPCANA CEA MAI PERICULOASA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: