ADIO, DRAGA STOLO !

Daca acum patru ani am vazut un Stolojan buimacit – atunci cand acela ce avea sa devina presedintele Romaniei a plans pentru prima oara in direct,in fata camerelor T.V., luandu-l pe dupa umeri si saltandu-l de pe scaunul unde acesta statea spasit, justificand cu glas inecat in lacrimi de ce este nevoit sa-i ia locul la conducerea Aliantei D. A., duminica seara , pe diversele canale de televiziune, a aparut un altfel de Stolojan. Parea un figurant adus pe scena langa un Boc care isi aclama succesul obtinut in alegerile parlamentare, tocmai cand doua exit-poll-uri-realizate de institute de sondaje concurente-anuntau contrariul.

Domnia sa arbora un zambet care nu-i era caracteristic, „intocmai unui plasture”- cum s-a exprimat un distins analist politic a carui voce ne fermeca,  atunci cand o auzeam la „Europa Libera”. In spatele acestui Stolojan, parea sa pluteasca umbra ocrotitoare „a celui mai iubit dintre presedinti”, ocupant vremelnic al Cotroceniului, lacrimand si incurajand pe „Dragul Stolo”, care se visa noul premier salvator al „bietei noastre tarisoare”, cum s-a exprimat cu simtire confratele sau, dezinteresatul domn Catavencu.

De invidiat totusi increderea totala in exit-polluri dovedita duminica seara de toti leaderii celor trei mari partide de pe scena noastra politica actuala. Poate cu exceptia onorabilului conu’ Trahanache al epocii noastre . Ma gandesc , desigur,  la prudentul Ion Iliescu. „Sa avem putintica rabdare. ” Domnia sa era departe de a impartasi entuziasmul inflacaratului fost ministru de externe, devenit, prin combinatii necunoscute, seful celui mai puternic, totusi, partid.  Cand salvele de artificii care salutau o probabila victorie in alegeri s-au inaltat cu zgomot, curajosul domn Geoana –  si el visand la palatul din piata Vicoriei – din felul cum a tresarit s-a vazut ca a tras o sperietura care ma face sa sper ca-i va tempera entuziasmul prematur.

La cateva ore distanta , in dimineata care a urmat alegerilor- 10 si apoi 14-BEC-ul, adica Biroul Electoral Central, dupa centralizarea unui numar de voturi – ultima oara a peste 92 la suta-a inversat ordinea primelor doua partide. La 10, PDL a trecut in frunte, la ora 14 PSD era din nou primul, P.D.L.,  partidul de suflet nasit peste o singura noapte – atunci cand membrii acestuia s-au culcat pe partea stanga si s-au trezit, dimineata,  pe dreapta, – revenind pe locul doi, acolo unde il plasasera exit-pollurile. Nu este exclus ca, la numaratoarea finala – sau la redistribuirea voturilor partidelor care n-au intrat in Parlament, printre care acela al nabadoiosului Vadim si al partidului – fotbal al nababului Becali – ori la impartirea mandatelor de senator sau deputat al acelora care n-au casigat din primul tur, situatia sa se schimbe din nou.

Diferenta de procente dintre  PSD si PDL fata de cifrele oferite de exit-poll-uri este acum atat de mica, incat orice este posibil. Intr-o tableta anterioara, cu putine zile inainte de alegeri, intrebam si eu , intocmai celebrului Cetatean  turmentat al domnului Caragiale : noi, cei dezamagiti, cei mintiti, cei satui de scandalurile fara de sfarsit dintre un presedinte care se vrea jucator si un prim-ministru tinut in corzi, din cauza slabei reprezentari in parlament,  noi, cu cine votam?

Dupa ce zarva iscata de alegeri se va fi terminat , se naste o noua intrebare: acum,cand criza economica si financiara , venita de peste mari si tari, a inceput sa-si arate coltii si pe meleagurile noatre, ce vom face, ce leaderi politici vom avea?

Oricum, de unii ne-am despartit, altii ii vor urma, nu intotdeauna resurscitarea , cu toate eforturie depuse , se sfarseste cu succes. Cu atat mai putin, resuscitarea politica… Ma gandesc, de pilda, la integrul domn Stolojan, acela care a fost, prin 92′, prim ministrul unui guvern F.D.S.N. , in 96′ a diijat, pe scena din sala Palatului, corul laudatorilor presedintelui Iliescu pentru realegerea acestuia, in 2000 a devenit liberal , si prin diverse combinatii, seful P.N.L. si, mai apoi, din functia de consilier prezidential al lui Traian Basescu, sa redevina liberal, sa-si formeze propriul partid. Peste noapte, accepta comasarea, printr-un Congres fulger, cu P.D., partid socialist, si iata-l  prim-presedinte al P.D.L.. transformat , hocus-pocus, in partid de dreapta, critic virulent al P.S.D., improscand pe Ion Iliescu si ai sai, cu cele mai grele cuvinte. Ar mai fi ceva de adaugat?

Adio, draga Stolo!

Nicolae Holban